Top 10 cărți citite în 2024

2024 a fost, în materie de cărți, pe principiul ,,Una caldă, una rece”. Am început cu cele care nu mi-au plăcut, pentru a lăsa ce-i mai bun la final (de an). Anul acesta am citit peste 30 de cărți (mi-am revenit!), din care mențiuni importante sunt seria Harry Potter, despre care am mai scris aici și aici . Am mai citit, de nevoie, la corecție, re-corecție și re-re-corecție Inimosul, până am ajuns să pot recita din carte, probabil. În afară de aceste mențiuni notabile însă, le-am ales pe cele mai frumoase 10 cărți citite de mine în acest an, în speranța de a vă inspira și pe voi.

Cori Grămescu – Vindecarea relației cu mâncarea și cu propriul corp

Fost antrenor de fitness, actual nutriționist, Cori Grămescu a scris o carte despre nutriție și slăbit plină de informații utile, bazate pe studii și cercetare, nu pe opinii subiective. Cu toții credem că știm ce este de făcut atunci când vrem să slăbim, însă cartea aceasta ne arată într-un mod interesant și succint că slăbitul înseamnă mult mai mult decât ,,fără zahăr, alcool și carbohidrați” . Pentru mine, cea mai interesantă parte a fost despre cum să-ți ții pofta de dulce în frâu. Prima parte, cu povestea de viață a autoarei, ar fi putut fi cel puțin la jumătate ca număr de pagini, dar am dus-o și pe aceea până la capăt.

Kelley si Thomas French – Juniper

Probabil cartea mea preferată din acest an, poate pentru că este un fel de Inimosul – varianta americană, Juniper este autobiografia unei mame, a unui tată (amândoi jurnaliști), și este mai ales povestea bebelușului lor, născut prematur la doar 23 de săptămâni. Știți celebra vorbă din The Hunger Games, ,, May the odds be ever in your favour ” ? Căci Juniper clar nu o știa, când a venit pe lume: ,,Cântărea 570 de grame, iar trupul ei subtirel era de lungimea unei papusi Barbie. Capul ei era mai mic decat o minge de tenis, avea pielea aproape transparenta, iar prin piept i se vedea inima care abia palpaia.” Bebelusii precum Juniper, nascuti la limita viabilitatii, ridica o intrebare cruciala: care este cea mai mare dovada de dragoste – sa ii salvezi sau sa ii lasi sa se stinga? Kelley si Thomas French au ales sa lupte pentru viata lui Juniper, iar aceasta este incredibila lor poveste.

În cele câteva luni petrecute la Terapie intensivă după naștere, Juniper a suferit complicații după complicații, fiind de mai multe ori la un pas de moarte. Supraviețuirea ei, împotriva tuturor probabilităților, este un amestec de medicină modernă, îngrijiri medicale de excepție, dar și minuni, cum a fost operația eșuată de reparare a stomacului ei perforat, pentru ca, la câteva zile după operație, să vadă că stomacul s-a vindecat, absolut inexplicabil, de la sine.

Le-am înțeles povestea soților French poate mai bine decât oricine altcineva, știind cel mai bine ce înseamnă să stai cu lunile în spital, la căpătâiul unui copil care pare condamnat din start. Povestea lor este una cu happy end până la final, Juniper ajungând să se recupereze complet, să fie un copil complet sănătos.

Alexandru Vlad Ciurea – Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor

De când cu Ștefi, caut mereu informații despre creier și cum să îți dezvolți neuroplasticitatea. Din acest motiv mi-a plăcut această carte, care livrează ce promite: ne explică, în termeni extreeem de simpli, în ce constă structura creierului, modul său de funcționare sau bolile de care este atins acesta. Pentru pasionații de neuroștiințe însă, toate aceste aspecte sunt cunoscute, motiv pentru care cartea poate părea superficială, sau plictisitoare. Dar, dacă ești interesat despre cum să îți menții creierul în formă, este un bun punct de plecare.

Lori Gottlieb – Poate ar fi bine să discuți cu cineva

Ce se întâmplă atunci când psihologul merge la psiholog?

Psihologul ce probleme are?

Ce se petrece în mintea unui psiholog?

Cartea răspunde cu brio acestor întrebări, într-o narațiune autobiografică doar puțin ficționalizată, presărată și cu întâmplări din cabinet, în care ne sunt prezentați pacienți ai psihologului respectiv, cu frământările lor. Toate firele narative sunt împletite cu măiestrie într-o poveste care curge tare frumos, deoarece eu asta urmăresc, dincolo de orice, la o carte : o poveste bine scrisă. Ceea ce lui Lori Gottlieb îi iese de minune!

Laura Ionescu – Nu te găsesc pe nicăieri

Apropo de povești bine scrise, mi-a venit în minte imediat și ,, Nu te găsesc pe nicăieri ” .

Stau și mă gândesc cum o fi prezentat Laura Ionescu tema cărții vreunei edituri : ,,Am scris o carte despre mama.” , lucru la care orice editură ar fi râs, și zis ,,Următorul!” . Însă cartea de față este dovada că, dacă ești un povestitor bun, poți să ții cititorul în priză, scriind despre orice. Deoarece cartea Laurei este fix despre asta, despre mama ei, descriind în același timp și copilăria, adolescența și maturitatea Laurei, totul într-un limbaj atât de simplu! Însă ilustrează perfect expresia ,,Less is more “, faptul că nu trebuie să folosești un limbaj pretențios, sau să te complici cu SF-uri și acțiune întortocheată. Nu degeaba primul sfat pe care îl dau toți marii scriitori este ,,Scrie despre ceea ce cunoști ” …

Chris Nikic & Nik Nikic – Cu 1% mai bun

Patty și Nik Nikic sunt doi părinți sufletiști care își doresc din toată ființa lor o surioară sau un frățior pentru primul lor copil, o fetiță pe nume Jacky. După două sarcini pierdute, Patty rămâne din nou însărcinată, însă, la o ecografie de rutină, primește o veste îngrozitoare. Bebelușul care se va naște va suferi cel mai probabil de sindromul DOWN. Sfatul venit din partea medicilor este încă și mai dur: au opțiunea perfect justificată de a face o întrerupere de sarcină. Decizia lor însă este de neclintit: vor păstra copilul.

Patty dă naștere așadar unui copil care pleacă de la linia de start a vieții în dezavantaj. Însă acest copil pe nume Chris, nu numai că nu se va dovedi neajutorat și lipsit de orice șansă la independență, așa cum sunt percepute de obicei persoanele cu Down, ci va demonstra familiei sale, prietenilor de familie, tuturor celor care îl cunosc și unei lumi întregi până la urmă, că într-o ființă atât de fragilă se află suficientă energie cât să mute munții din loc. Pentru că el reușește să termine Triatlonul Visit Panama City Beach IRONMAN din Florida, în 16 ore, 46 de minute și 9 secunde, la vârsta de 20 de ani, bifând astfel o performanță pe care nu o mai atinsese nicio persoană cu sindrom Down până în acel moment.

Evident că am o doză de subiectivism când spun că mi-a plăcut ÎNCĂ o carte despre un copil special. But bear with me, sunt mulți cei care au apreciat această carte, care este mai mult decât un banal volum de dezvoltare personală. Este parcursul unui copil cu dizabilități, care și-a depășit barierele mentale și fizice și povestește cum a făcut acest lucru prin multă muncă, răbdare și efort susținut. De fapt tatăl său povestește acest lucru, numele copilului apare pe copertă, deși nu a scris nici măcar un cuvânt, lucru pe care nu l-am înțeles, dar trec peste de dragul lecției pe care ne-o dă acest volum : cu suficientă ambiție, voință, strădanie și mindset potrivit, cu toții putem face mult, mult mai mult decât credem că suntem în stare.

La momentul la care scriu aceste rânduri, cartea este redusă chiar 80% (este undeva sub 10 lei) pe site-ul editurii Act și politon, iar cealaltă carte care mi-a mai plăcut enorm de la editură, Nădejdea vindecă, este redusă 30%.

Laura Frunză – Nu-i ușor să fugi de fericire

Romanul de debut al Laurei Frunză m-a surprins printr-o poveste catchy, un romance drăguț. Personajele principale sunt Ileana, fotografă renumită, și Bogdan, un comisar șef, văduv cu două fete. Cei doi se întâlnesc la revederea de 20 de ani de la terminarea liceului, și între ei se înfiripă o pasiune care doar scânteiase în liceu. Ileana are însă ditamai bagajul emoțional, care o împiedică să se implice cu adevărat într-o relație, pe când Bogdan, după propriile sale drame în fosta familie, tânjește numai după stabilitate. Urmează o acțiune pe mai multe planuri care, deși se întinde pe 500 pagini, te ține ancorat acolo și curios despre ce se întâmplă mai departe.

Romanul are multe aspecte trase de păr : personaje stereotipice – Ileana, un fotograf de renume MONDIAL, dar care lucrează la zilele orașului și târguri sătești, Bogdan – acel polițist 100% corect și moral, care rezolvă singur un caz vechi de 40 ani; plus dialogurile ATÂT de afectate (fix personaje care vorbesc ,, ca-n cărți “, nimeni nu vorbește așa în viața reală), plus niște coincidențe care numai într-un roman s-ar putea întâmpla. Dar trecem peste de dragul unei povești de tipul boy-meets-girl cum nu prea vezi pe piața literară românească.

Martha Beck – Raising Adam

Ironic este că am cumpărat această carte înainte să îl am pe Ștefi, și era prima pe listă după naștere, povestea adevărată a unei mame care află că urmează să aibă un copil special.

În cazul Marthei Beck, vestea a venit în cel mai prost moment posibil: ea și soțul ei, pe lângă faptul că amândoi erau doctoranzi Harvard, el avea și job full time, în timp ce ea era îngrijitorul principal al fetiței lor de 1 an. O sarcină neplanificată era ultimul lucru de care aveau nevoie, iar vestea că bebelușul va avea aproape sigur sindrom Down a fost cireașa de pe tort. Ce este interesant de urmărit la carte este cum o persoană extrem de rațională și educată devine parte la niște întâmplări de-a dreptul paranormale în timpul sarcinii, menite să o facă să accepte condiția fiului ei mai ușor. Deoarece ,,Expecting Adam ” este o carte despre acceptare, și despre adaptarea la noua normalitate, iar autoarea prezintă această călătorie printr-un condei extraordinar!

Din păcate, Martha Beck nu a fost tradusă în limba română, dar pentru cei care se descurcă cu limba engleză, credeți-mă pe cuvânt că merită cartea!

Petronela Rotar – Privind înăuntru

Că tot vorbeam despre un condei bun, Petronela Rotar se încadrează în această categorie pentru mine, scriind autentic și direct despre viața și traumele ei, și despre cum a reușit să le depășească. Autoarea este un exemplu de persoană greu încercată, însă nu înfrântă, ci dimpotrivă, care a vrut să lucreze cu ea, să își accepte suferința și să stea cu ea (chiar și la această etapă majoritatea dintre noi eșuăm), să o integreze și să se vindece, ajungând astăzi să ducă o viață de invidiat din toate punctele de vedere. Despre parcursul greu și întâmplările care au adus-o în punctul în care se află în prezent povestește în cartea de față, un volum care se citește ușor, și din care cu siguranță oricine va rămâne măcar cu o idee mai îmbogățit.

David Foenkinos – Numărul 2

,,Numărul 2″ este un roman care pornește de la o premisă reală : ce s-a întâmplat cu Martin Hill, băiețelul care a pierdut castigul pentru rolul principal din seria Harry Potter, în favoarea lui Daniel Radcliffe? Mii de copii au aplicat pentru acel rol, iar Martin Hill a ajuns atât de aproape, pentru ca apoi să îl vadă pe contracandidatul lui bucurându-se de recunoaștere globală, în timp ce frenezia ,,Harry Potter” atingea cote inimaginabile, reamintindu-i încontinuu despre faptul că el ar fi putut fi în centrul acelui succes global. Romanul prezintă un ,,Ce ar fi dacă?” interesant din acest punct de vedere, și este o lectură de neratat pentru fanii Harry Potter, însă nu numai.

Topul rușinii cărților în 2024

În general, prefer să trec peste ce am citit și nu mi-a plăcut. Mă gândesc că poate nu am înțeles eu cărțile respective, sau poate nu au rezonat cu mine și gata. Numai că mi-am dat seama că mi-ar fi plăcut și mie să primesc un heads-up ,,Vezi că mie nu mi-a plăcut cartea aceea! “, mai ales în cazul unor cărți pe care le-am văzut lăudate și para-lăudate, care mie nu mi-au spus nimic, dar care mi-au luat din timpul și așa limitat pe care îl am pentru citit. Așa că am decis ca, anul acesta, să dau mai departe tot. Și încep cu ceea ce eu numesc Țeapa anului 2024 :

Caroline de Maigret and Sophie Mas – Older But Better, But Older

Genul de carte căreia i s-a făcut un marketing agresiv (motiv pentru care am și cumpărat-o), dar golită de orice conținut. Cartea este scrisă de două foste modele, ajunse acum ,,d’une certaine age”, care o țin langa toată cartea despre cât de trist este că nu mai au corpul și fața de când erau tinere, și că din motivul ăsta bărbații au început să le treacă cu vederea, și că vin alea tinere din urmă, și fură lumina reflectoarelor.

Ele încearcă să fie și amuzante pe alocuri, dar nu prea au cum să-ți iasă brusc umorul și ironia, când tu însăți recunoști cât de obsedată ai fost toată viața doar de cum arăți, și de sedus bărbații. O plictiseală de carte, cap-coadă.

Irvin Yalom, Marilyn Yalom – O chestiune de viață și de moarte

Ironic este faptul că Irvin Yalom se numără printre autorii mei preferați, i-am devorat toate cărțile, prin urmare am plecat cu așteptări mari și de la aceasta. ,,O chestiune de viață și de moarte” este scrisă în tandem de autor și de soția sa, în lunile premergătoare morții acesteia, în care Marilyn, știind că i se apropie sfârșitul, reflectă asupra vieții ei și asupra apropierii morții, însă ne este prezentată și perspectiva lui Irvin, din postura îngrijitorului care privește neputincios cum partenera lui de-o viață se stinge.

Mi s-a părut însă o carte scrisă – din partea lui – doar de dragul de a mai scrie o carte. Stilul lui Irvin devine telegrafic, asistăm de fapt la niște adnotări dintr-un jurnal care nu cred că prezintă interes decât pentru cel care le-a scris. Cum este, de exemplu, enumerarea exhaustivă a tuturor cărților lui, pe care se hotărăște să le recitească, așa că împărtășește cu noi DIN NOU subiectul lor, plus părerea lui despre ce a scris. Ziceai că sunt în Inception. Ce m-a deranjat însă cel mai tare au fost pasajele lungi de dor și jale din partea lui pentru nevastă, cât a insistat asupra faptului că a fost dragostea vieții lui, și că fără ea este pierdut total, ca să aflu, când eram spre finalul cărții, că la doar vreo 2 ani după moartea soției, s-a recăsătorit, și că declara cât de fericit este cu noua iubire, lucru care se bate cap în cap cu jumătate din carte.

Ideea cu care am rămas după ce am citit această carte este că, oricât de autor prolific ai fi, este foarte important să știi și când să te oprești din scris.

Maria Orban – Toată dragostea dintr-o fotografie arsă

La cât de lăudată a fost peste tot în online-ul românesc cartea aceasta, mă așteptam să fiu dată pe spate. Voiam să cumpăr și alte cărți ale autoarei din prima, noroc că vocea rațiunii mi-a spus să văd ce-i cu asta, în primul rând. Am avut însă surpriza să-mi fie greu să duc o carte care are puțin peste 100 pagini, ceea ce mi se pare destul de greu de realizat, să plictisești cititorul într-un roman (poate fi numit roman, sau este o nuvelă mai lungă?) atât de condensat. Sau poate, după cum vă spuneam, n-am înțeles eu ce-a vrut să spună autorul.

Emi Yagi – Diary of a void

Premisa părea interesantă și jucăușă: sătulă, ca unica femeie într-un birou de bărbați, să i se aloce exhaustiv sarcini domestice, protagonistei îi iese pe gură minciuna că este însărcinată. Această scăpare însă o obligă să ducă minciuna până la capăt, de-a lungul întregii ,,sarcini”. Și deși, ca și cartea anterioară, de abia trece de 100 de pagini, a reușit să această poveste să o lălăie fără rost, astfel încât mi-a fost greu să o duc până la capăt, cu tot cu dimensiunile ei reduse.

Ioana Maria Stăncescu – Tot ce i-am promis tatălui meu

Titlul este înșelător : mă așteptam să fie o carte despre tați și fiice, despre promisiuni și lupte, despre goluri în suflet și amintiri, toate legate de părinți, nu de boli și iubiri suspendate. Am dat în schimb de o carte destul de seacă, cu o acțiune greoaie (asta ca să nu spun că nu se întâmplă nimic), și nu, nu e ca și cum trăirile interioare ale protagonistei compensează lipsa acțiunii. Asta deoarece această carte eșuează să facă cel mai important lucru : să ne ofere o protagonistă plăcută, sau măcar agreabilă.

*

Ca un făcut, tot anul 2024 a fost pentru mine pe principiul ,,una caldă, una rece” în materie de cărți. Am zis însă să începem de jos, ca să avem de unde ne bucura. Revin deci cu articolul cu cele mai frumoase cărți citite anul acesta!