Ieri am fost la mult aşteptatul control de la 16 săptămâni, când poţi afla, în mod normal, sexul copilului.

Funcţionează tare ciudat mintea omului (sau inima ? 🙂  atunci când vine vorba de ce vrei, fetiţă sau băiat, versus ce reuşeşti să ai . Am, de exemplu, o prietenă, proaspăt mămică . Voia foarte tare o fată, dar a avut băiat, însă, după cum îmi spunea, ,,Nu l-aş da nici pe 10 fete acum! “. Şi cunosc multe cazuri de părinţi care s-au răzgândit faţă de ce voiau, atunci când şi-au cunoscut bebelul ( cunosc o singură excepţie – o mamă care, atunci când a aflat că şi al treilea copil e tot băiat, a început să plângă la doctor – But can you blame the poor woman ? ) .

În cazul nostru, povestea despre ce am vrut e cu cântec . Amândoi vrem doi copii, un băiat şi o fetiţă în cazul ideal, şi cu toate astea, pentru primul, până anul ăsta, eu voiam în primul rând fetiţă, iar Laur băiat .

Dar, cu o lună înainte să rămân însărcinată, am avut cel mai frumos vis : am visat că mă trezeam lângă un băieţel care râdea la mine, şi care semăna cu mine şi cu Laur : blond, alb la faţă, cu ochi albaştri. Nu ştiu cum să vă spun, dar eu m-am îndrăgostit de băieţelul meu din vis 🙂 În loc de ,,Bună dimineaţa “, i-am spus de atunci soţului ,,O să rămân însărcinată, şi o să îţi fac un băiat, o să vezi  ” . Săracul nu se aştepta la aşa declaraţii dramatice la prima oră!

Însă fix aşa a fost : la nici o lună a rămas însărcinată, şi am fost sigură de la început că e băiat. Atât de sigură, încât nici nu mi-am închipuit o clipă că ar putea fi fată! Mi-am prevenit familia de la început, ei fiind mai pro sexul feminin : ,,Luaţi-vă gândul, şi obişnuiţi-vă de acum cu ideea!  ”

Culmea e că între timp, de când am rămas însărcinată, şi soţul meu şi-a schimbat preferinţa, la modul că nu a mai avut nici o dorinţă pentru un sex anume, tot ce voia era să fie un copil sănătos, atât. Ce-i drept, de când cu spaimele mele să nu pierd sarcina sau să nu aibă ceva copilul, şi pentru mine tot asta a contat, doar că eram convinsă că e băiat.

Voiam doar o confirmare de la medic, care a şi venit ieri. Mă rog, nu 100%, că iarăşi copilul nu stătea cum trebuia, dar medicul a spus că aşa pare. Eu nici n-am nevoie de mai mult.

Aşa că avem un sex şi, implicit, un nume : Filip!

 

Mama m-a anunţat la telefon :

– Eu nu m-am putut abţine, şi i-am luat deja bebeluşului câte ceva!

– Ce înseamnă ,, câte ceva ” ? , o întreb deja suspicioasă.

– O jumate de plasă!, îl aud pe tata pe fundal

– Nu înţeleg, ce ai reuşit să îi cumperi, de ai luat juma de plasă ?, o întreb.

– Păi, nişte body-uri, nişte maiouţe, tricouri…

– Cam ,,nişte câte ” aşa ?

– Câte 6 de fiecare!

– Şi mai ce ?, o întreb, pentru că ştiu cu cine am de-a face.

– Şi nişte jucării, hai , bine, recunosc!

– Dar, mama, nici măcar nu ştim ce e !, îi zic.

– Am luat aşa, să meargă şi la băieţel, şi la fetiţă!

Zic că ştiu cu cine am de-a face, pentru că ai mei sunt shopaholici (amândoi, da, aş spune că tata mai rău. ) . Ca să înţelegeţi si voi, odată, acum mulţi ani, când erau în concediu în străinătate, m-au pus să sun la compania aeriană cu care zburau, să îi întreb dacă au voie cu un palmier în avion ( ,,mini-palmier !” zicea mama).

În ritmul ăsta, s-ar putea să nu fiu nevoită să îi cumpăr copilului nimic.

PS. Chiar au venit cu palmierul atunci.

Ieri a fost prima dată când m-a întrebat direct cineva străin ,,Sunteţi însărcinată ? ” . Deci chiar a început să se vadă.

Mi-am cumpărat primele haine de maternitate : două perechi de blugi, de la H&M, două perechi de colanţi, un tricou şi o bluză. Şi, cel mai important : două perechi de ştrampi de maternitate acum vreo trei săptămâni, şi aici vreau să mă opresc puţin. Sunt foarte intrigată de descoperirea mea : de ce nu se vind ştrampii de maternitate peste tot, pentru toate femeile ?? De ce nu spune nimeni şi NEînsărcinatelor cât de comozi sunt ştrampii de maternitate ? Ştim toate cum te ţin ştrampii normali la burtă, şi vorbesc din perspectiva unei femei care până acum câteva luni avea un abdomen plat. Dar, cum mâncam orice, gata, mă şi strângeau. Nu vreau să mă gândesc care-i senzaţia pentru cele cu burtică din dotare. Eu, una, voi continua să port ştrampi de maternitate şi după ce nasc. Ştrampii normali ar trebui interzişi, serios. Nu vă fie ruşine să îi încercaţi pe cei de maternitate! Confortul ar trebui să primeze. O să îmi mulţumiţi 🙂

În altă ordine de idei, săptămâna asta am fost din nou la analize de sânge şi apoi la endocrinolog, că s-au făcut 6 săptămâni de la ultimul control. În sfârşit mi-au intrat valorile TSH-ului în normal, aşa că îmi lasă doza asta mărită de Euthyrox, şi mă mai duc de abia peste două luni la control.

Dar alt control îl aşteptăm cu nerăbdare de acum încolo : pe cel de săptămâna viitoare, de la 16 săptămâni, când o să aflăm ce avem !

Sau, cum îmi place mie să glumesc …când o să aflăm că avem un băiat 🙂

 

Am anunţat vestea la serviciu. Le-am spus mai întâi team leaderului şi colegului cu care împart munca, şi team leaderul m-a întrebat ieri dacă poate anunţa vestea la şedinţa cu toată lumea. Dacă era după mine, n-aş fi spus nimănui până pe la vreo 6 luni, până nu devenea super evident, dar până la urmă m-a convins, cu condiţia să anunţe el, nu eu.

Ştiţi senzaţia aia de relaxare totală, când se uită 40 de oameni la tine, şi ţie nici că-ţi pasă ? Nici eu. Îmi venea să intru în pământ, să nu mai fiu în centrul atenţiei. Dar măcar acum nu or să fie momente ciudate, când văd lumea la birou că se uită la mine şi le stă pe buze să mă întrebe ,,Eşti însărcinată, sau doar te-ai îngrăşat ?”