Astăzi am fost la ecografia de 12 săptămâni, este un control puţin mai amănunţit, de sfârşit de semestru 1. ,,Ai emoţii? “, mă întreabă soţul când aşteptam să intrăm la doctor. I-am răspuns că am emoţii de fiecare dată când suntem acolo.
Intrăm la doctor, şi când începe ecografia, copilul era întors, nici vorbă să vadă ceva doctorul din poziţia respectivă. ,,Cred că doarme, hai să încercăm să îl trezim! ” ne spune doctorul, şi începe să mişte mai abitir capătu…l de la ecograf. Am înţeles de ce făcea asta, pentru că bebele simte ultrasunetele (am citit într-un articol al unui reputat doctor ecograf că bebeluşul percepe sunetul ecografiei ca pe un tren care intră în gară – pretty scary! ), şi într-adevăr, a început să se mişte ! Ecografia a durat minute bune, pentru că doctorul tot încerca să vadă ceva anume, şi nu reuşea, poziţia copilului tot nu era cea mai bună.
Între timp, mie îmi venea să îi zic, văzându-l pe bebe cum se mişca întruna, ,,Auzi, hai, îmi mai stresezi mult bebeluşul cu trenul tău ? ” , dar pe de altă parte şi eu voiam, bineînţeles, să vadă doctorul tot ce era de văzut, pentru că de abia la jumătatea controlului ne explică şi doctorul care era scopul consultaţiei : el făcea un prin screening pentru semne de anomalii genetice, mai ales pentru Sindromul Down!
Într-un final, doctorul ne-a spus că toate cele trei semne pe care le căuta pentru a confirma că bebeluşul nu pare să prezinte anomalii genetice, sunt acolo, într-adevăr. Şi că îmi va lua şi sânge pt analiza de Sindrom Down, şi că mai investigăm mai bine posibile anomalii şi la următoarele două controale, la 16 şi 20 de săptămâni, când se va vedea totul mai bine.
Ne-a mai dat două poze cu bebelul, moment când îl întreb, pentru liniştea mea, ,,Acum că am ajuns în săptămâna 12, putem considera sarcina sigură, nu ? ” Evident, sunt o naivă dacă încă nu am înţeles că doctorul meu nu o să spună niciodată ceva reasigurator : ,, Pot doar să spun că până în momentul acesta, sarcina decurge bine, totul este normal. Dar de abia după controalele de la săptămânile 16 şi apoi 20 putem ştii cu adevărat dacă totul este OK cu copilul. ”
Adicătelea, încă 2 luni, tot cu grijă o să stau. Deşi am impresia că oricum am intrat într-o horă a grijilor care nu se va mai termina niciodată de-acum încolo…
Jurnalul unei mămici 