În sfârşit ne-am liniştit : săptămâna asta am fost la Ecografia morfologică de trimestru II, care se poate face între săptămânile 18 – 22, şi oferă informaţii importante, cum ar fi prezenţa anumitor anomalii genetice, sexul copilului, precum şi dacă sunt acolo şi cum arată toate organele lui.

 

De abia aşteptam programarea la doctor, ca să ştim şi noi dacă putem răsufla uşuraţi sau nu !

După ce că aveam emoţii, în primele 10 minute ale controlului, când doctorul era cu aparatul pe burta mea, şi cu ochii în ecran, ne întreabă, pe un ton pe care l-am perceput totuşi a fi relaxat : ,,Aţi auzit de Sindromul Down, bănuiesc . ” I-am răspuns pe ceea ce mi s-a părut şi mie a fi cel mai calm ton al meu, ,, Da”, pentru că îmi simţeam deja soţul, deşi era cumva la periferia ariei mele vizuale, că s-a încordat ca un arc . ,,Un semn al sindromului Down este prezenţa X. Copilul dvs. NU are aşa ceva. ” Omule, îmi venea să îi zic, nu ne mai da emoţii aici, nu aşa se pune problema. Nu ne vezi deja speriaţi ?!

În schimb, toată consultaţia s-a desfăşurat în aceiaşi manieră, cu accentele lui pe cum copilul NU are semne de anomalii, şi câte un ,,Nice”, când se uita la fiecare organ. Ne-a confirmat şi că e băieţel, de data asta cu certitudine, şi ni l-a şi arătat la 4D şi ne-a dat poze cu el, cu care ne-am lăudat la toată familia, bineînţeles! După cum ne plăcea nouă să glumim, la fiecare consultaţie în sarcină, că ne ducem ,, la pozar “, de data asta bebe a avut parte de o şedinţă foto profesionistă, 4D 😀

Sunt foarte fericită acum, că ştiu că totul e bine, pentru că nu iau nimic de-a gata. Sunt suficient de realistă încât să am o atitudine de genul ,, De ce NU eu ? “, în loc de clasica ,,De ce EU ? ” . Să vezi acum pregnancy glow.

Toată săptămâna trecută am petrecut-o într-un mini-concediu în România, unde nu mai fusesem de aproape jumătate de an.

Mi-am îndeplinit toate fanteziile culinare : savarine, cornuleţe, ciocolată de casă, eclere, sarmale, ciorbă de burtă…nimic n-a scăpat. Nu ştiu dacă ar trebui chiar să zic mersi că am pus ,,doar” 1.5 kg, ajungând acum la un plus de 5.5 kg faţă de înainte de sarcină . Dar, cu greutatea asta la 19 săptămâni, se cheamă că sunt în grafic, până la 20 săptămâni, normal este să ai 4-6 kg în plus. Problema e că de la 20 de săptămâni încolo, surplusul se situează cam la jumătate de kilogram în plus pe săptămână. Asta ar însemna încă 10 kg în plus, asta dacă reuşesc să mă menţin ÎN GRAFIC, nu peste!

Mi-am rezolvat To do list-ul pentru România : mi-am luat vitamine prenatale – Natalvit . Până acum am luat doar acid folic, analizele ieşindu-mi bine, dar de acum, fătul începe la modul mai serios să mănânce din fierul şi calciul mamei, aşa că am decis să suplimentez.

Mi-am luat şi Bio Oil pe care îl folosesc seara, împotriva eventualelor vergeturi (mulţumesc de recomandări, apropo!) . Bio Oil a apărut de departe cel mai des în comentariile voastre, ba mai mult, când le-am spus colegelor slovace, întoarsă la birou, că am început să folosesc un ulei anti-vergeturi, m-au întrebat dacă este Bio Oil …hit universal, aparent 😀

Mi-am luat şi două cărţi de parenting, ,,Părinţi liniştiţi, copii fericiţi “, de dr. Laura Markham, şi clasica ,,Parenting Necondiţionat”, de Alfie Kohn, le voi face amândurora recenzii odată ce termin cu ele.

Şi o să râdeţi de mine, dar am mai luat ceva : i-au luat deja cărucior lui bebe ! Să mai zic de mama, că ia palmieri pe avion, nici eu nu sunt mai prejos, cu cărucior deja luat, la jumatea sarcinii! Dar a fost aşa cu căruciorul : am văzut unul foarte stabil, dar uşor de manevrat, cu suspensii foarte bune, 3 în 1, cu toate accesoriile, la o proaspătă mămică din familie. Care şi-a făcut ea temele înainte legat de cărucioare şi cum ar trebui să fie, aşa că ori o luam şi eu de la capăt cu cercetările despre cum ar trebui să fie un cărucior, ori o credeam pe cuvânt. Am zis că măcar cu căutările pentru cărucior să scutesc nişte timp, având în vedere că aveam o recomandare concretă, şi dacă îl găsesc de Black Friday redus la jumate, să îl iau, că ş-aşa sunt scumpe. Fix aşa l-am găsit, aşa că l-am luat!

În schimb, intrată prima dată pe un site de bebeluşi, am rămas copleşită de ofertă. Proaspăta mămică, posesoarea căruciorului, îmi tot spunea : ,,Îţi trebuie şi sutien de alăptat! “, ,,Cele mai bune biberoane sunt de la X “, ,,Uite aici, detergent şi balsam BIO pentru hăinuţele copilului”, ba chiar există şi detergent special pentru spălat biberoane, fraţilor ! M-am speriat, am luat doar căruciorul, şi am ieşit de pe site. E timp pentru restul mai încolo.

Voi cam de la cât v-aţi apucat să luaţi una-alta pentru copil ? Mă tot gândesc cât de devreme înseamnă ,,prea devreme” 😀 Sau dacă există aşa ceva, până la urmă…

 

 

 

Se spune că poţi începe să simţi mişcările copilulul undeva între săptămânile 16-20 . Diferenţa este dată de stratul adipos al mamei, dar şi de tipul de sarcină – dacă nu mai eşti la prima sarcină, poţi simţi mişcările chiar din săptămâna 16.

Eu nu aveam strat adipos în zona abdomenului atunci când am rămas însărcinată …dar nu sunt nici vreo slăbănoagă. Unde mai pui că este şi prima sarcină, nici nu speram să îl simt pe bebe încă din săptămâna 16, dar s-a întâmplat!

Senzaţia e una foarte ciudată – zici că am un balerin în burtă, care se mai trezeşte din când în când, şi mai face câte un dans. Prima dată când l-am simţit, m-am entuziasmat foarte tare, dar de atunci, balerinul meu susţine spectacole zilnic, de mai multe ori pe zi. Îl apucă oricând, chiar şi când sunt în şedinţe… fiecare cu programul lui, până la urmă 🙂 . Reacţionează mai ales la muzică, probabil se bucură că îi ofer acompaniament pentru dans. Apropo de asta, tot începând cu perioada asta, este demonstrat că bebeluşul începe să perceapă sunete la exterior, aşa că am început să îi vorbim, şi eu şi tatăl lui.

A crescut şi burtica dintr-o dată în ultimele două săptămâni, lucru însă iarăşi normal, pentru că acum urcă uterul, mult mărit deja, în spatele ombilicului . În funcţie de ce haine îmbrac, a început să devină evident că sunt însărcinată, chiar şi pentru necunoscuţi .

Partea incredibilă este că, deşi nu am luat nici 4 kg în greutate de când am rămas însărcinată, aproape nimic din fostele haine nu îmi mai vine! La cămăşi chiar a trebuit să renunţ de tot, la fel şi toţi foştii pantaloni, în schimb am avut surpriza să constat că nici măcar fustele, şi unele rochii nu îmi mai vin!

Partea bună este că sunt în grafic cu luatul în greutate, ba mai mult, nu m-am mai îngrăşat un gram din săptămâna 12. Din contră, chiar am slăbit jumate de kilogram, pentru a doua oară în viaţa mea, fără să fac vreun efort (prima oară a fost înainte de Capacitate, când m-am stresat mult ) . Deci nu e un mit. Chiar poţi slăbi fără să vrei asta în mod expres!

Ce te faci în schimb cu atitudinea mea păguboasă, vizavi de toată treaba cu cântarul ?

Eu am o memorie foarte scurtă. Când văd că stau bine cu kilogramele, mă relaxez. De tot, gen. Aşa că acum, având în vedere că săptămâna viitoare vin într-o mini-vacanţă în România, mi-e şi ruşine să vă spun ce gânduri necurate îmi trec prin minte. Sarmale, că ăştia n-au aici. Mămăliguţă cu brânză şi smântână . Plăcintă cu mere şi cremă de zahăr ars, cum face numai mama. Pilaf, cum face numai mătuşa mea. Ciocolată de casă, cu bucăţele de vişine uscate. Covrigi polonezi, că aici nu găsesc. Gogoşi calde, doar cu zahăr peste, din piaţa mare, pe care le mănânc cu tata încă din maşină, n-apucăm să ajungem cu ele acasă. (Pauză să mă şterg pe la gură.) Eclere, că ciudaţii ăştia n-au auzit de aşa ceva aici. Nici de pricomigdale n-au auzit.

Vă spun cât o să mă îngraş în ţară, după ce mă întorc. Dacă totuşi nu vă spun, nici voi să nu întrebaţi, da ? 🙂