Acum, că urmează să îmi vină pe lume al doilea copil, încerc să mă pregătesc cât pot de bine. Mă gândesc ce am făcut bine la primul și vreau să continui și cu al doilea, ce să evit, citesc pe subiectul geloziei dintre copii și cum să o gestionezi…Dar nimic nu bate experiența reală a unei mame care a trecut deja prin asta. Așa că astăzi, Ana ( 30) este ultima din seria interviurilor mele cu mămici de 2 copii mici, de vârste apropiate ( primul interviu, cu Iulia, îl găsiți aici , iar pe cel cu Georgiana aici ).

Le-am întrebat cum se descurcă în general, cum au pregătit copilul cel mare pentru apariția frățiorului, cum gestionează conflictele dintre frați…și multe, multe altele. Mi-a plăcut la nebunie, și mi s-a părut foarte util ce a ieșit, așa că vă invit să savurați seria aceasta de interviuri, așa cum am făcut-o și eu :

Jurnalul unei mămici : Spune-ne puțin despre tine și despre copii.

Ana : Sunt Ana. Am 30 de ani si sunt mama lui R. (baietel – 4 ani si 8) si a M. (Fetita – 2 ani).

J.M : Cum ați luat hotărârea să faceți al doilea copil ?

A : Fiecare dintre noi a visat la o familie numeroasa si ne-am dorit de asemenea ca diferenta intre copii sa fie mica, sa aiba aceleasi preocupari, activitati, sa se joace impreuna.

J.M : Cum ai pregătit primul copil pentru apariția celui de-al doilea ?

A : In primul rand, am ales o intarcare blanda pentru cel mare, pentru a nu avea un soc de a-si vedea surioara la san, in locul lui. A fost pasul cel mai important. Apoi, am povestit cu el despre venirea ei, am citit carti, vorbea cu ea atingand burtica, se juca cu masinutele pe burtica mea. Au avut o legatura puternica de la bun inceput.

J.M : Cum au fost primele zile împreună (acomodarea) ?

A : Am nascut intr-o zi de duminica, la prima ora. Imediat dupa nastere am fost dusa in salon si la nici 30 de min dupa, a venit puiul de om proaspat la mine. Iar din clipa aceea am fost nedespartite. In spital, am stat 4 nopti si am incercat sa profit la maxim de zilele acelea : micuta a dormit doar pe pieptul meu, se trezea la aprox. 1,5 ore pentru alaptare.  Fiindca nu am stat departe de baietel mai mult de cateva ore de la nastere pana in acel moment, mi-am dorit sa vina la spital din prima zi, cu un cadou pentru surioara. A primit si el cadou de la ea. A fost un moment tare emotionant ( neaparat sa filmati acesta prima intalnire) .

In a 5a zi am plecat spre casa, unde ne astepta R. impreuna cu mama. Am ales sa intru eu prima pe usa, fara bebelina, pentru a nu declansa gelozia lui. Micutii se stiau deja, baietelul venind zilnic la spital in vizita. Primele zile au fost linistite, acordandu-i atentie baietelului.  Dar cu toate aceastea, a fost gelos, se apropia de ea, o pupa si apoi o lovea. Dupa aproximativ o luna s-au mai linistit apele. In tot acest timp l-am asigurat ca il iubim in continuare, am incercat sa ne punem in locul lui si sa il ajutam cat mai mult sa aiba o acomodare lina alaturi de noul membru al familiei.

J.M : Cum țineai copilul mare ocupat în timp ce te ocupai de cel mic ?

A : Pfu! Greu a fost! Carti, masinute, cantecele. Acestea au mers pana bebelina a facut 2 luni. Apoi deja se intorcea dupa sunete,  nu voia sa mai manance si a venit momentul desenelor. Nu le recomand, dar a fost singura optiune care a functionat in cele 15 minute cat alaptam.

J.M : Ai acum/ ai avut parte de ajutor (părinți/ familie/ bonă etc) ? Asta pe lângă tatăl copiilor, despre care îmi place să cred că are un rol activ  😀

A : In prima luna dupa nastere a fost mama la noi. Apoi doar eu si sotul.  Hehe. Da, este foarte implicat. Nu ca este al meu, dar a facut si face de toate. De altfel, chiar suntem o echipa buna, unul ii spala, celalalt imbraca si tot asa. Acum nu mai e cazul, baietelul este f independent, chiar si fetita de la 1 an si jumate de imbraca singura, uneori bine, alteori pe dos, dar am incurajat-o tot timpul. 

Dar, da, sotul isi intra in serios in rolul de tata dupa serviciu sau in timpul liber. De altfel,  nici nu puteam lua in calcul un al doilea copil fara a participa activ la cresterea primului.

J.M : Cum arată o zi obișnuită pentru voi? 

A : De 1 an si jumatate, baiatul este in comunitate si astfel s-au usurat lucrurile.  Cand eram acasa cu amandoi, era haos. El avea aprox. 3 ani, ea sub 6 luni. Nebunie curata!

Ziua dam startul la 6 am. Pregatim micul dejun pe repede inainte, caci baietii la 7 ies pe usa, intai la scoala si apoi sotul merge la serviciu. Dupa plecarea lor incepem ziua in forta( curatenie, mancare, plimbare daca vremea tine cu noi etc). Fetita la 11 are somnul de pranz,  pana la 12:30, ora la cate baietii vin la pranz. Servim masa acasa cu totii, sotul revine la serviciu, iar noi la joaca, in casa sau afara. La ora 15 avem ragaz pentru gustare si iar joaca. La 18 este ora cinei, dus, povesti si la somn. In general, pana in ora 19 dorm amndoi. Incercam sa pastram o rutina pe cat posibil, iar cel mare are karate de 3 ori pe saptamana, asa ca nu avem timp sa ne plictisim niciunul. 

J.M : A avut copilul cel mare vreo regresie, după apariția celui mic ?

 A : Nu a fost ceva iesit din comun, poate doar cu renuntarea la pampers a durat mai mult sau a fost coincidenta acum ca ma gandesc.

J.M : Cum gestionezi certurile dintre frați ? 

A : Pe masura ce cresc, parca si certurile se accentueaza.  In general, totul pleaca de la jucarii. Dar avem o regula clara: cine a atins primul obiectul, acela se joaca. Cand termina, se poate bucura celalalt.  Incercam sa nu facem diferente intre ei ( ca el este mai mic/ mare). Nu! Regula e regula si o respectam.

J.M : Cum gestionezi gelozia dintre frați ? Ce le spui? 

A : Gelozie nu exista, as zice eu. Sunt tot timpul cu ei. Cand e baietelul la scoala, incerc sa petrec cu ea mult timp ( joaca, rasete) . Cand vine si el, ii acord atentia mea lui. E greu, dar nu imposibil. Incercam sa le asiguram fiecaruia partea emotionala plina, in functie de nevoile lor.

J.M : Care copil ți se pare mai solicitant ? De ce ? 

A : Baietelul este mai solicitant. Purtam discutii precum adultii, explicam, argumentam. Este intr-o continua cerere de cunoastere, de nou. Are nevoie de interactiune atat fizica, dar si psihica. Mai nou are si activitati de facut acasa: citire, adunari,  scaderi etc. Dar impreuna cu sotul reusim sa alimentam rezervorul fiecarui copil ☺  De altfel, la nici 5 ani face lego de 7+, uneori 9+. Plus antrenamentele de 3 ori pe saptamana la un sport de contact. Toate acestea le facem cu fetita langa noi.

J.M : Cum faci cu adormitul amândurora la prânz și seara ? 

A : La inceput ii culcam pe amndoi la pranz. Ea la sân, el langa mine, tinandu-l de mana, alteori mangaiandu-l. De pe la 3 ani si jumatate a renuntat la somnul de zi si e mai usor acum. Timpul in care ea doarme, il petrec doar cu el, facand diverse activitati ( lego, masinute etc., ce vrea el) Seara tot impreuna adorm. Niciunul dintre ei nu se baga in pat fara celalalt ☺ ea la san, el in spatele meu, cu mana in parul meu. Sotul a scapat de culcat copii, ambii ma vor pe mine 😄

J.M : Te gândești la un potențial al treilea copil ? 

A : Nu stim ce ne rezerva viitorul!  Tindem spre da, dar dupa ce intra in comunitate si cea mica.

J.M : Ai vreun sfat pentru o viitoare mămică de bebe nr. 2 ? 

A : În primul rând, să îi dedice timp primului copil.  Bebelușul are nevoie doar de chestii esentiale ( lapte, schimbat pampers). Dar toddler ul are nevoie de acceptare, de asigurare ca inca e iubit chiar daca a mai aparut cineva in familie, de conectare mai exact. 

In al doilea rand, nicio zi nu e la fel in primele 2-3 luni, pana se aliniaza planetele si se formeaza o rutina .

In al treilea rand, un sistem de purtare este esential ( wrap, sling pentru primele luni). 

As mai adauga un singur lucru: viata in 4 nu e la fel de usoara ca-n 3, dar e de 10 ori mai frumoasa. Cand zic ca nu e usoara, imi zboara gandul la iesitul din casa cu 2 copii: sa fie mancati, schimbati amndoi, sa ai haine de extra pentru fiecare, cel mare mai are tantrumuri, cea mica vrea sa doarma fix in acel moment si lista e fara final, mereu apar lucruri noi. 

Un haos plin de iubire si implinire va doresc! 

Acum, că urmează să îmi vină pe lume al doilea copil, încerc să mă pregătesc cât pot de bine. Mă gândesc ce am făcut bine la primul și vreau să continui și cu al doilea, ce să evit, citesc pe subiectul geloziei dintre copii și cum să o gestionezi…Dar nimic nu bate experiența reală a unei mame care a trecut deja prin asta. Așa că astăzi, Georgiana ( 30) este a doua din seria interviurilor mele cu mămici de 2 copii mici, de vârste apropiate ( primul interviu, cu Iulia, îl găsiți aici ). Așa cum spune și Georgiana, fiecare mamă și fiecare familie are povestea ei, veți vedea o poveste total diferită de cea a Iuliei.

Le-am întrebat pe fete cum se descurcă în general, cum au pregătit copilul cel mare pentru apariția frățiorului, cum gestionează conflictele dintre frați…și multe, multe altele. Mi-a plăcut la nebunie, și mi s-a părut foarte util ce a ieșit, așa că vă invit să savurați seria aceasta de interviuri, așa cum am făcut-o și eu :

Jurnalul unei mămici : Spune-ne puțin despre tine și despre copii.

Georgiana : Sunt o mămică în vârstă de 30 de ani a doi băieței, de 2ani și 8 luni , și 1 an.

J.M : Cum ați luat hotărârea să faceți al doilea copil ?

G : Am luat de comun acord hotărârea de a avea 2 copii. Eu îmi doream minim 2 copii, fiind singură la părinți și lipsindu-mi un partener de joacă, un frate, o persoană în care să am deplină încredere și să mă asculte. Soțul are un frate cu 1an și 2 luni mai mic și a vrut clar sa avem și noi minim 2 copii, el știind cum este să crești cu un frate. Am vrut amândoi să nu fie diferența mare intre copii. Am considerat că după ce face primul copil 1 an putem incerca sa ” lucrăm” la al doilea. Și a ieșit din prima :)) Între cei doi copii este diferența de 1an și 8 luni .

J.M : Cum ai pregătit primul copil pentru apariția celui de-al doilea ?

G : I-am vorbit primului copil despre frățior încă de când a început să crească burtica. L-am pus să mângâie burtica, i-am arătat bebeluși, i-am explicat că o sa avem și noi un bebe in casa. Pe măsură ce burtica creștea ii spuneam că bebe creste în burtica și intr-o zi când nu va mai avea loc mami o să meargă la spital să îl scoată pe bebe din burtica și apoi or să vina împreună acasă.Abia la sfârșitul sarcinii părea că înțelege ceva din ce ii spunem, dar noi am insistat mult timp peacest aspect. Era oricum și el mic.

J.M : Cum țineai copilul mare ocupat în timp ce te ocupai de cel mic ?

G : Pentru că am alăptat a fost destul de ușor la început, pentru că bebe dormea sau mânca. Când sugea il luam pe cel mare cu mine și îi citeam o poveste sau ii dădeam sa se joace langa mine cu ceva ce ii plăcea lui foarte mult. Când dormea bebe, ca să îl obișnuim cu zgomotul îl puneam in sufragerie in landou in  cărucior și eu/ noi ne jucam cu cel mare, găteam, mâncăm și ne făceam activitățile obișnuite.

J.M : Cum au fost primele zile împreună (acomodarea) ?

G : Matei ( băiatul cel mare) a fost foarte încântat când l-a văzut pe fratior, mai ales că cel mic i-am adus si…un cadou când a venit la el pentru prima dată. Ii plăcea să îl privească când dormea și a înțeles că nu trebuie sa tipe sau să facă prea mult zgomot când doarme bebe.In rest nu îl băga prea mult in seama. 

J.M : Ai acum/ ai avut parte de ajutor (părinți/ familie/ bonă etc) ? Asta pe lângă tatăl copiilor, despre care îmi place să cred că are un rol activ  🙂

G : In afară de soț care vine după ora 17:00 și este acasă în week-end nu am avut alt ajutor, decât în primele 3 zile când am venit cu bebe acasă, fiind soacra la noi.

J.M : Cum arată o zi obișnuită pentru voi? 

G : In prezent : trezit la 7:00-7:30 cel târziu, pregătit mic dejun pentru copii ( diferit pentru fiecare ) și pentru mine ceva din ce mănâncă ei , asta când sunt doar eu cu ei ( dacă nu mănânc cu ei la masă nu mai mănânc nimic până la masa următoare), toată lumea mănâncă. Urmează joaca( in timpul acesta eu mai toc o ceapa, un morvov 😀 , pentru că la prânz trebuie sa fie gata și mâncarea), apoi primul somn al celui mic ( timp în care îl las la desene pe cel mare ca să reușesc să îl adorm pe cel mic și să nu strige după mine), se trezește cel mic și toată lumea mănâncă prânzul. Urmează somnul celui mare, mă mai joc cu cel mic puțin și îl bag și pe el la somnul 2. Când se trezesc , de obicei ieșim pe afară , ne jucăm, citim, luăm masa de seara ( pe care o pregătesc in timp ce stă soțul cu ei), baie si somn ( de multe ori noi inaintea lor, pe la 21:00-22:00) .

J.M : A avut copilul cel mare vreo regresie, după apariția celui mic ?

 G : Da, a avut. A făcut multe gesturi de bebeluși și a cerut muuult biberonul cu apa ( încă îl cere, așa își alina dorul de titi). Plus că a cerut foarte mult in brate vazandu-l pe cel mic mereu în brațe. Acum încă mai are momente de bebeluseala și vrea să ne purtăm și cu el așa cum ne purtăm cu bebe, dar de multe ori ni se pare firesc să îl alintam așa cum cere și să îl ținem mult în brate, pentru că în ciuda kilogramelor(16 mai exact) are și el nevoie sa fie ținut în brațe și să fie alintat. 

J.M : Cum gestionezi certurile dintre frați ? 

G : Nu sunt multe certuri…de fapt doar cel mare îl ceartă pe cel mic, cel din urmă încă nu ripostează…face ochii mari și atât, atunci când cel mare țipă să îi lase jucăriile așa cum le pune el. Am incercat să îl responsabilizam pe cel mare să se joace și să îl implice pe cel mic in jocul lui, să îi arate, să îl învețe pentru că ” el știe multe lucruri, este deștept și dacă îl învață și pe cel mic toate lucrurile pe care el le știe, o să știe și cel mic și o să vrea să se joace cu cel mare când mai crește puțin” . Asta îl încântă maxim și îi explică celui mic, în limbajul lui, tot ce face.

J.M : Cum gestionezi gelozia dintre frați ? Ce le spui? 

G : Pai și în această situație la cel mic nu prea avem ce gelozie să gestionăm… încă el are parte de ținut în brațe și atenție mai multa pentru că este mai mic și abia acum incepe să meargă. Iar la cel mare nu a fost o gelozie evidentă. Încă de la început am încercat să îi oferim toată iubirea și atenția noastră ( când este soțul acasă sau oriunde mergem suntem 1/1). I-am explicat de fiecare dată tot ce facem cu bebe și l-am responsabilizat cu lucruri mărunte ( sa dea un șervețel, sa aducă un scutec, sa ii dea lui bebe o jucărie când plânge), l-am implicat ca să nu considere că îi acordăm mai multă atenție celui mic. 

J.M : Care copil ți se pare mai solicitant ? De ce ? 

G : Până acum o lună aș fi răspuns că incă de la inceput mi s-au părut mai solicitant cel mare pentru că cea mai mare parte a timpului și cea mai multa energie și resurse erau îndreptate către el ( să nu se plictisească, să nu rămână în urmă cu achizițiile specifice vârstei, să îi găsesc tot timpul altceva de făcut, asta în timp ce aveam grijă și de cel mic și mă ocupam și de…treburile casei ). La început a fost ușor, pentru că bebe doar mânca și dormea, sau stătea unde îl puneam. După ce a început să se rostogolească a început să devină solicitant…iar acum aș spune că cel mic este mai solicitant pentru că trebuie să stau în permanență lângă el, să nu cadă, să nu dea cu capul, sa nu se cocoațe peste tot, în locuri periculoase. Dar cred că este doar o etapă, până merge și cel mic singur, apoi chiar sper să se joace amândoi și să mai treacă panica că se lovește vreunul dintre ei. Sper să vină și momentul în care să îmi fac și eu o cafea liniștită fără stresul că o să cadă copilul 🙂

J.M : Cum faci cu adormitul amândurora la prânz și seara ? 

G : Dintotdeauna cel mic adoarme in sistem sau la sân . La primul somn îl culc in timp ce îl las pe cel mare la desene ca să fie liniște, la al doilea somn nu este foarte greu pentru că cel mare doarme. Cu cel mare este ușor. El se pune in pat, își ia un plus în brațe, ii citesc o poveste și adoarme ( a durat ceva timp până am ajuns la performanta aceasta :)) ) Seara, de obicei eu îl culc pe cel mic la sân și soțul se întinde langa cel mare până adoarme sau…îi culc eu pe amândoi ( cel mare așteaptă cuminte până adoarme bebe și apoi îl iau și pe el în brațe și adoarme). Ziua dorm in camere separate, noaptea în aceeași cameră ( cel mic in pătuț, cel mare intre noi).

J.M : Te gândești la un potențial al treilea copil ? 

G : Eu da 😀 , dar nu acum. Peste câțiva ani, să fie primii doi independenți, să meargă la grădiniță, să mă înțeleg altfel cu ei și să mă întorc măcar 2-3 ani in campul muncii, altfel o iau razna acasă, DAR…soțul nu mai vrea 😀

J.M : Ai vreun sfat pentru o viitoare mămică de bebe nr. 2 ? 

G : Tot ce pot să îți spun este sa iei lucrurile așa cum vin. Fiecare mamă și fiecare familie are povestea ei. Important este să fii tu bine, sa reușești să te odihnesti, să mănânci. La început bebe 2 are nevoie de tine doar pentru a fi alăptat și adormit, timp în care este important să îl obișnuiești pe Filip cu el. Apoi, când o să mai crească puțin bebe, se mai schimbă lucrurile. Pe mine m-au sfătuit multi sa nu îl las pe Matei prea aproape de bebe. Eu am făcut exact invers. L-am lăsat să stea ori de câte ori voia lângă frățior. Dacă îl dădeam la o parte, atunci îl simțeam furios pe mine și pe bebe. Cred că ține de fiecare în parte cum gestionează situațiile de moment apărute. Dacă ți s-a părut greu cu un copil, sa vezi când o să ai doi, când o să privești în urmă o să ți se pară atât de ușor doar cu un copil ! Sunteți norocoși că îi aveți pe părinții tăi aproape. Eu sunt sigură că te vei descurca foarte bine in rolul de mămică de 2 copii. Ia-le le toate cu calm, așa cum vin. Este greu, dar trec toate !

J.M : Întrebare bonus : Cum e să fii mamă de 2 băieți ? 

G : Să fii mamă de 2 baieti este minunat. La început îmi doream și fetița, dar acum nu mi-aș da băieții nici pentru 10 fetițe. Sunt atât de afectuosi, iubăreți și cuminți amândoi. Mă simt tare norocoasă că m-au ales pe mine sa le fiu mamă. Chiar dacă sunt băieți, nu mă gândesc că o să fie o tragedie sa am 3 băieți/ bărbați în casă. Așa cum soțul meu a fost învățat să se descurce și să face orice în casa așa o să îi învăț și eu pe ei. Totul pornește din familie. 

Grele vremuri să fii însărcinată…De când cu COVID-ul și la noi, totul este sub semnul incertitudinii . Am fost la control, la doctora mea la București, săptămâna trecută, și am glumit pe jumătate ca sperăm ca următoarea dată când ne vedem să nu fie la naștere. De obicei, dacă tot făceam drumul până la București, tot timpul legam controlul de alte lucruri de rezolvat, sau măcar de niște plăceri nevinovate de care în orașul meu nu am parte ( mai o pizza cheesy bites, mai un Starbucks, râzgâieli din astea ), însă de data aceasta, am făcut drumul de 5 ore special pentru un control de 15 minute… Privind retrospectiv însă, având în vedere că nu se știe cât de tare se înrăutățește situația, și că ar putea fi ultimul control până în naștere, îmi place să cred că a meritat efortul.

Oricum, contează că bebe e bine, stă cum trebuie (cu capul în jos), a luat în greutate ca Făt frumos din Lacrimă (aproape 1800g la 30 săptămâni, am toate șansele să îl fac tot de 4 kg la naștere, dacă nu mai mult ), și, ce am mai văzut chiar și din ecograf, e leit frati-su 😀 .

Una peste alta, mă bucur că și eu am avut, cel puțin până acum, o sarcină normală, fără nici un fel de complicații, și mă simt bine. Mă rog, atât de bine pe cât se poate simți o însărcinată în trimestrul trei :D, deoarece constat că am exact aceleași simptome și neplăceri ca la prima sarcină : dorm foarte prost de ceva vreme deja , așa că mai tot timpul mă simt obosită, am arsuri aproape zilnic, rău de tot ( uneori până și de la ceai ! wtf ?!) , mă duc la toaletă de 198 500 ori pe zi ( am avut repetata performanță de a mă duce, de mai multe ori, chiar și la 5 minute după ce fusesem ), am început să mă mișc din ce în ce mai greoi, și să obosesc foarte repede ( cu siguranță că, pe lângă faptul că bebe a început să înghesuie plămânii, nici burta foarte mare nu ajută ). Dar privesc partea bună a lucrurilor, faptul că sarcina este una fără probleme, și că toate astea vor trece. Aș vrea să spun că vor trece curând, dar știu de la sarcina trecută că fix aceste ultime două luni par o eternitate, și că de aici nu poate fi decât din ce în ce mai greu (plus că îmi pun aceeași întrebare ca la prima sarcină : și unde mai are loc burta să crească ??? ).

Totuși, în lumina COVID-ului, astea par detalii. Am alte griji acum, să mă protejez cât pot, și pe mine și pe copii, și să sper că va fi ok cu nașterea și după, având în vedere că ar trebui să nasc la scurt timp după perioada ce se preconizează a fi fix vârful pandemiei, ceea ce mă neliniștește destul de tare.

Norocul meu că sunt o persoană destul de calmă de fel, cred că ajută în perioada asta…Însă asta nu înseamnă că nu fac tot posibilul să mă protejez, și să îi protejez și pe alții. În primul rând, STAU ACASĂ, ceea ce vă rog și pe voi să faceți! Stay safe!

Vă spuneam tura trecută, în articolul cu Lucruri esențiale de cumpărat pentru nou-născut, că pentru al doilea copil nu mai am nevoie de multe lucruri, având multe în stare bună de la primul. Însă, pe măsură ce Filip a crescut, am aflat, de multe ori cam târziu (sau prea târziu) de niște articole care mi-ar fi ușurat mult treaba . Așa că astăzi vreau să împărtășesc cu voi lista mea scurtă, dar foarte utilă, cu ce am de gând să folosesc la al doilea copil :

Un sistem de purtare tip wrap : Am folosit la Filip intensiv două port-bebe-uri, dar pe ambele de pe la vreo 4 – 5 luni, înainte de asta Filip începând să plângă instant când îl puneam în ele. Am înțeles de abia apoi de ce : deoarece pentru primele luni de viață, sunt recomandate sistemele de purtare tip sling, adică acelea care sunt de fapt ca un fel de fașă imensă, mult mai mulabile, în care copiii mici își găsesc poziția mai bine. Având și experiența cu hamurile mai rigide, de copii mai mari, am căutat de data asta să găsesc un wrap dintr-un material de calitate, care să se pună foarte ușor (lucru esențial dacă ai de gând să îl porți intensiv, altfel te descurajezi repede), și care să nu fie reglabil în funcție de cine îl poartă, să se adapteze slingul din mers ( pentru că pe Filip îl purtam mulți : și tatăl lui, și bunicii, și nașii, așa că tot timpul trebuia reglat ) . Zis și făcut, l-am găsit pe acesta, m-a convins filmulețul următor că îmi bifează toate criteriile :

https://www.youtube.com/watch?v=ntKMS0bIg7g&t=221s

Un baby nest : Alt obiect de care am aflat de la prietene care au născut după mine, și pe care mi-a părut rău că nu l-am folosit și eu. Baby nestul este un fel de cuib pentru bebeluș, un pătuț portabil, dacă vreți. Este foarte ușor, așa că bebelușul poate fi și mutat cu baby nest cu tot, odată adormit, și mai ales, având marginile de protecție, îi dă bebelușului senzația aceea de ușoară constrângere, exact ca în burta mamei (deci în sensul bun al cuvântului) , astfel că doarme mai mult și mai liniștit, fără să fie lipit de cineva. Asta a fost greșeala mea cu Filip, faptul că l-am învățat (sau și el a avut nevoie de atingerea permanentă, nu știu ce să spun) să doarmă numai lipit de mine, greșeală pe care aș vrea să o evit la frățiorul lui.

Așa că i-am luat deja lui Ștefan un baby nest cu un model simpatic de bufnițe, să se asorteze cu perna mea de gravidă, de pe site-ul Joli Bebe , pe care fratele lui mai mare și l-a revendicat din prima zi în care a ajuns :)) Mai explică-i acum că e pătuțul lui Ștefan! Oare așa va face Filip cu toate lucrurile frățiorului mai mic ?

Haine de alăptat : Dacă ai de gând să alăptezi, sunt cea mai bună investiție. Eu practic am trăit în hainele de alăptat mai bine de un an, până l-am înțărcat pe Filip. Însă am aflat târziu că există haine cu tăieturi și croi special pentru alăptat, și primele luni am purtat haine normale, pe care le deformam în fel și chip, și mă chinuiam și eu cu ele. Așa că acum, la a doua sarcină, mi-am făcut cadou o comandă generoasă de haine noi de alăptat (majoritatea sunt adaptate și pentru sarcină, deci double win for me! )

Ca sfat, cele mai calitative haine de alăptat le-am luat de pe Hotmama.ro , iar cea mai mare diversitate de haine de alăptat am găsit-o pe patpat.com .

Cam asta este lista mea pentru bebe doi, scurtă, dar esențială. Mi-ar fi prins bine să folosesc lucrurile astea de la bun început, dar îmi place să cred că, de data aceasta, sunt înarmată cu de toate !

Acum, că urmează să îmi vină pe lume al doilea copil, încerc să mă pregătesc cât pot de bine. Mă gândesc ce am făcut bine la primul și vreau să continui și cu al doilea, ce să evit, citesc pe subiectul geloziei dintre copii și cum să o gestionezi…Dar nimic nu bate experiența reală a unei mame care a trecut deja prin asta. Așa că astăzi, Iulia (29) inaugurează seria interviurilor mele cu mămici de 2 copii mici, de vârste apropiate. Le-am întrebat cum se descurcă în general, cum au pregătit copilul cel mare pentru apariția frățiorului, cum gestionează conflictele dintre frați…și multe, multe altele. Mi-a plăcut la nebunie, și mi s-a părut foarte util ce a ieșit, așa că vă invit să savurați seria aceasta de interviuri, așa cum am făcut-o și eu :

Jurnalul unei mămici : Spune-ne puțin despre tine și despre copii.

Iulia : Buna, eu sunt Iulia, am 29 ani de ani si sunt mamica a 2 baietei – Vladimir, de aproape 4 anisori cat si Nicolai – implineste 2 ani in iunie. In timpul zilei, clasicul – 8 to 17 – ma ocup de departamentul de Export si Achizitii al unei fabrici de cosmetica hoteliera, pe care il conduc cateodata la nevoie si remote, de acasa, cand cei mici sunt raciti sau cu diverse probleme de sanatate. Dupa ora 17, devin mamica cu acte in regula, petrecandu-mi serile si weekendurile alaturi de cei mici.

J.M : Cum ați luat hotărârea să faceți al doilea copil ?

I : Oh well, n-as numi-o neaparat “hotarare”. A fost o chestie spotana, atat eu cat si sotul meu avem frati si surori si credem in relatiile extinse de familie cat si in beneficiile de a avea o sora, un frate. Noi ne-am propus inca de la inceput sa avem mai multi copilasi. Cel mare, Vladimir, este un copil extrem de vesel si intelegator si foarte usor si placut de gestionat. Bebe 2 a venit neprogramat, cand cel mare a facut 2 ani si 4 luni. Cred ca undeva dupa 1.6 luni impliniti de primul bebe, ne-am decis sa lucram la bebe doi.

J.M : Cum ai pregătit primul copil pentru apariția celui de-al doilea ?

I : I-am povestit inca de la inceputuri despre noul fratior – l-am lasat sa mangaie burtica, sa o pupe, sa ii povesteasca din activitatile lui de zi cu zi. Astfel, cred ca s-a creat o legatura speciala intre ei, care dainuie si astazi – cu exceptia momentelor de gelozie a celui mic, pe care le abordam sistematic si cu rabdare. Da, ale celui mic !!! Cel mare este extrem de intelegator si iubitor, nefiind deloc gelos pe cel mic.

J.M : Cum au fost primele zile împreună (acomodarea) ?

I : Au fost provocatoare, prin prisma alaptatului – parca la bebe doi, lucrurile au mers mai anevoios. Ne-am focusat mare parte din atentie catre bebe 1, Vladimir, pentru a nu-l afecta emotional venirea pe lume a fratiorului sau, integrandu-l cumva in peisaj pe cel mic.

J.M : Cum țineai copilul mare ocupat în timp ce te ocupai de cel mic ?

I : Tatal a jucat, joaca si va juca un mare rol in aceasta chestiune – am parte de un sot extrem de implicat, care a preluat toate activitatile de joaca, citit, dezvoltare cat timp eram eu ocupata cu cel mic.

J.M : Ai acum/ ai avut parte de ajutor (părinți/ familie/ bonă etc) ? Asta pe lângă tatăl copiilor, despre care îmi place să cred că are un rol activ 😀 

I : Tatal copiilor are un rol activ, e cateodata parca mai conectat fata de cei mici decat sunt eu – trebuie sa recunosc asta 🙂 A mom needs her time off also ! Avem bona interna inca de cand Vladimir avea 10 luni, iar mama mea a venit la fiecare nastere 1-2 luni sa ne ajute. Ma pot considera norocoasa din punctul asta de vedere!

J.M : Cum arată o zi obișnuită pentru voi? 

I : Ok… trezit dimineata la 7 – 7.30. Dupa igiena personala, fac micul dejun. Trezit bebe 2, spalat si jucat cu el inainte de lucru. Trezit bebe 1, spalat, imbracat cu hainutele pregatite de cu seara pentru gradinita, hranit, livrat la Gradinita. Ora 17, preluat bebe 1 de la gradinita, pregatit cina + joaca cu ei pana in jur de 22 / 23:00, cand citim o poveste si ne bagam la nani.

J.M : A avut copilul cel mare vreo regresie, după apariția celui mic ?

 I : N-am identificat nimic notabil. Avand in vedere ca in primele luni, atentia majora a fost indreptata catre el, cred ca a fost in regula pentru el.

J.M : Cum gestionezi certurile dintre frați ? 

I : Cu multa rabdare, cu multeeee repetari ale faptului ca jucariile se impart – de la jucarii porneste totul! (iti ziceam mai sus ca bebe 1 e super intelegator si lasa mult de la el, bebe2 e foarte ambitios si certaret parca :D)

J.M : Cum gestionezi gelozia dintre frați ? Ce le spui? 

I : Le explicam constant ca noi ii iubim neconditionat si fara diferente, fara comparatii, incercand sa le aratam acest lucru on a daily basis. La acest moment, primesc aceleasi jucarii, citim aceleasi carti, facem totul impreuna. Ne impartim din sarcini – tati cu cel mare sau cu cel mic sau invers, pentru a fi amandoi alintati si iubiti fara margini.

J.M : Care copil ți se pare mai solicitant ? De ce ? 

I : Cel mic pare a fi extrem de incapatanat si ambitios – mama mea spune ca e fix copia mea fidela 😀 Este un copil minunat, extrem de inteligent (la 1 an si 7 luni cunoaste peste 70 cuvinte, este innebunit dupa carticele, recunoaste animalele si fructele si culorile si numerele, recita cuvinte din poezii, e mega fun:)

J.M : Cum faci cu adormitul amândurora la prânz și seara ? 

I : Ne impartim sarcinile, ca o familie moderna ce suntem 🙂

J.M : Te gândești la un potențial al treilea copil ? 

I : Da! De indata ce Nicolai face minim 3 ani de aceasta data! :))

J.M : Ai vreun sfat pentru o viitoare mămică de bebe nr. 2 ? 😀

I : Este cel mai frumos (insa si complicat) lucru ce ti se va intampla! Petrece-ti cat mai mult timp cu bebe 1, vorbeste-i despre proces si ceea ce urmeaza! Bucura-te de noua burtica si de mirosul de bebelus! Cumpara-ti un leagan electric, e o super inventie! Alapteaza, daca poti, e mega simplu noaptea!

J.M : Întrebare bonus : Cum e să fii mamă de 2 băieți ? 😀

I : N-am cunoscut un sentiment de implinire mai mare, de satisfactie pur sufleteasca. Sunt absolut indragostita de ei, in ciuda provocarilor zilnice care ne tin tineri si in miscare! Cred ca voi fi o soacra tare pretentioasa :)) acum inteleg mamele de baieti… inside joke, ca si tu tot mamica de baieti vei fi! Sarcina usoara!