Grele vremuri să fii însărcinată…De când cu COVID-ul și la noi, totul este sub semnul incertitudinii . Am fost la control, la doctora mea la București, săptămâna trecută, și am glumit pe jumătate ca sperăm ca următoarea dată când ne vedem să nu fie la naștere. De obicei, dacă tot făceam drumul până la București, tot timpul legam controlul de alte lucruri de rezolvat, sau măcar de niște plăceri nevinovate de care în orașul meu nu am parte ( mai o pizza cheesy bites, mai un Starbucks, râzgâieli din astea ), însă de data aceasta, am făcut drumul de 5 ore special pentru un control de 15 minute… Privind retrospectiv însă, având în vedere că nu se știe cât de tare se înrăutățește situația, și că ar putea fi ultimul control până în naștere, îmi place să cred că a meritat efortul.
Oricum, contează că bebe e bine, stă cum trebuie (cu capul în jos), a luat în greutate ca Făt frumos din Lacrimă (aproape 1800g la 30 săptămâni, am toate șansele să îl fac tot de 4 kg la naștere, dacă nu mai mult ), și, ce am mai văzut chiar și din ecograf, e leit frati-su 😀 .
Una peste alta, mă bucur că și eu am avut, cel puțin până acum, o sarcină normală, fără nici un fel de complicații, și mă simt bine. Mă rog, atât de bine pe cât se poate simți o însărcinată în trimestrul trei :D, deoarece constat că am exact aceleași simptome și neplăceri ca la prima sarcină : dorm foarte prost de ceva vreme deja , așa că mai tot timpul mă simt obosită, am arsuri aproape zilnic, rău de tot ( uneori până și de la ceai ! wtf ?!) , mă duc la toaletă de 198 500 ori pe zi ( am avut repetata performanță de a mă duce, de mai multe ori, chiar și la 5 minute după ce fusesem ), am început să mă mișc din ce în ce mai greoi, și să obosesc foarte repede ( cu siguranță că, pe lângă faptul că bebe a început să înghesuie plămânii, nici burta foarte mare nu ajută ). Dar privesc partea bună a lucrurilor, faptul că sarcina este una fără probleme, și că toate astea vor trece. Aș vrea să spun că vor trece curând, dar știu de la sarcina trecută că fix aceste ultime două luni par o eternitate, și că de aici nu poate fi decât din ce în ce mai greu (plus că îmi pun aceeași întrebare ca la prima sarcină : și unde mai are loc burta să crească ??? ).
Totuși, în lumina COVID-ului, astea par detalii. Am alte griji acum, să mă protejez cât pot, și pe mine și pe copii, și să sper că va fi ok cu nașterea și după, având în vedere că ar trebui să nasc la scurt timp după perioada ce se preconizează a fi fix vârful pandemiei, ceea ce mă neliniștește destul de tare.
Norocul meu că sunt o persoană destul de calmă de fel, cred că ajută în perioada asta…Însă asta nu înseamnă că nu fac tot posibilul să mă protejez, și să îi protejez și pe alții. În primul rând, STAU ACASĂ, ceea ce vă rog și pe voi să faceți! Stay safe!
Jurnalul unei mămici 