Acum, că urmează să îmi vină pe lume al doilea copil, încerc să mă pregătesc cât pot de bine. Mă gândesc ce am făcut bine la primul și vreau să continui și cu al doilea, ce să evit, citesc pe subiectul geloziei dintre copii și cum să o gestionezi…Dar nimic nu bate experiența reală a unei mame care a trecut deja prin asta. Așa că astăzi, Georgiana ( 30) este a doua din seria interviurilor mele cu mămici de 2 copii mici, de vârste apropiate ( primul interviu, cu Iulia, îl găsiți aici ). Așa cum spune și Georgiana, fiecare mamă și fiecare familie are povestea ei, veți vedea o poveste total diferită de cea a Iuliei.
Le-am întrebat pe fete cum se descurcă în general, cum au pregătit copilul cel mare pentru apariția frățiorului, cum gestionează conflictele dintre frați…și multe, multe altele. Mi-a plăcut la nebunie, și mi s-a părut foarte util ce a ieșit, așa că vă invit să savurați seria aceasta de interviuri, așa cum am făcut-o și eu :
Jurnalul unei mămici : Spune-ne puțin despre tine și despre copii.
Georgiana : Sunt o mămică în vârstă de 30 de ani a doi băieței, de 2ani și 8 luni , și 1 an.
J.M : Cum ați luat hotărârea să faceți al doilea copil ?
G : Am luat de comun acord hotărârea de a avea 2 copii. Eu îmi doream minim 2 copii, fiind singură la părinți și lipsindu-mi un partener de joacă, un frate, o persoană în care să am deplină încredere și să mă asculte. Soțul are un frate cu 1an și 2 luni mai mic și a vrut clar sa avem și noi minim 2 copii, el știind cum este să crești cu un frate. Am vrut amândoi să nu fie diferența mare intre copii. Am considerat că după ce face primul copil 1 an putem incerca sa ” lucrăm” la al doilea. Și a ieșit din prima :)) Între cei doi copii este diferența de 1an și 8 luni .
J.M : Cum ai pregătit primul copil pentru apariția celui de-al doilea ?
G : I-am vorbit primului copil despre frățior încă de când a început să crească burtica. L-am pus să mângâie burtica, i-am arătat bebeluși, i-am explicat că o sa avem și noi un bebe in casa. Pe măsură ce burtica creștea ii spuneam că bebe creste în burtica și intr-o zi când nu va mai avea loc mami o să meargă la spital să îl scoată pe bebe din burtica și apoi or să vina împreună acasă.Abia la sfârșitul sarcinii părea că înțelege ceva din ce ii spunem, dar noi am insistat mult timp peacest aspect. Era oricum și el mic.
J.M : Cum țineai copilul mare ocupat în timp ce te ocupai de cel mic ?
G : Pentru că am alăptat a fost destul de ușor la început, pentru că bebe dormea sau mânca. Când sugea il luam pe cel mare cu mine și îi citeam o poveste sau ii dădeam sa se joace langa mine cu ceva ce ii plăcea lui foarte mult. Când dormea bebe, ca să îl obișnuim cu zgomotul îl puneam in sufragerie in landou in cărucior și eu/ noi ne jucam cu cel mare, găteam, mâncăm și ne făceam activitățile obișnuite.
J.M : Cum au fost primele zile împreună (acomodarea) ?
G : Matei ( băiatul cel mare) a fost foarte încântat când l-a văzut pe fratior, mai ales că cel mic i-am adus si…un cadou când a venit la el pentru prima dată. Ii plăcea să îl privească când dormea și a înțeles că nu trebuie sa tipe sau să facă prea mult zgomot când doarme bebe.In rest nu îl băga prea mult in seama.
J.M : Ai acum/ ai avut parte de ajutor (părinți/ familie/ bonă etc) ? Asta pe lângă tatăl copiilor, despre care îmi place să cred că are un rol activ 🙂
G : In afară de soț care vine după ora 17:00 și este acasă în week-end nu am avut alt ajutor, decât în primele 3 zile când am venit cu bebe acasă, fiind soacra la noi.
J.M : Cum arată o zi obișnuită pentru voi?
G : In prezent : trezit la 7:00-7:30 cel târziu, pregătit mic dejun pentru copii ( diferit pentru fiecare ) și pentru mine ceva din ce mănâncă ei , asta când sunt doar eu cu ei ( dacă nu mănânc cu ei la masă nu mai mănânc nimic până la masa următoare), toată lumea mănâncă. Urmează joaca( in timpul acesta eu mai toc o ceapa, un morvov 😀 , pentru că la prânz trebuie sa fie gata și mâncarea), apoi primul somn al celui mic ( timp în care îl las la desene pe cel mare ca să reușesc să îl adorm pe cel mic și să nu strige după mine), se trezește cel mic și toată lumea mănâncă prânzul. Urmează somnul celui mare, mă mai joc cu cel mic puțin și îl bag și pe el la somnul 2. Când se trezesc , de obicei ieșim pe afară , ne jucăm, citim, luăm masa de seara ( pe care o pregătesc in timp ce stă soțul cu ei), baie si somn ( de multe ori noi inaintea lor, pe la 21:00-22:00) .
J.M : A avut copilul cel mare vreo regresie, după apariția celui mic ?
G : Da, a avut. A făcut multe gesturi de bebeluși și a cerut muuult biberonul cu apa ( încă îl cere, așa își alina dorul de titi). Plus că a cerut foarte mult in brate vazandu-l pe cel mic mereu în brațe. Acum încă mai are momente de bebeluseala și vrea să ne purtăm și cu el așa cum ne purtăm cu bebe, dar de multe ori ni se pare firesc să îl alintam așa cum cere și să îl ținem mult în brate, pentru că în ciuda kilogramelor(16 mai exact) are și el nevoie sa fie ținut în brațe și să fie alintat.
J.M : Cum gestionezi certurile dintre frați ?
G : Nu sunt multe certuri…de fapt doar cel mare îl ceartă pe cel mic, cel din urmă încă nu ripostează…face ochii mari și atât, atunci când cel mare țipă să îi lase jucăriile așa cum le pune el. Am incercat să îl responsabilizam pe cel mare să se joace și să îl implice pe cel mic in jocul lui, să îi arate, să îl învețe pentru că ” el știe multe lucruri, este deștept și dacă îl învață și pe cel mic toate lucrurile pe care el le știe, o să știe și cel mic și o să vrea să se joace cu cel mare când mai crește puțin” . Asta îl încântă maxim și îi explică celui mic, în limbajul lui, tot ce face.
J.M : Cum gestionezi gelozia dintre frați ? Ce le spui?
G : Pai și în această situație la cel mic nu prea avem ce gelozie să gestionăm… încă el are parte de ținut în brațe și atenție mai multa pentru că este mai mic și abia acum incepe să meargă. Iar la cel mare nu a fost o gelozie evidentă. Încă de la început am încercat să îi oferim toată iubirea și atenția noastră ( când este soțul acasă sau oriunde mergem suntem 1/1). I-am explicat de fiecare dată tot ce facem cu bebe și l-am responsabilizat cu lucruri mărunte ( sa dea un șervețel, sa aducă un scutec, sa ii dea lui bebe o jucărie când plânge), l-am implicat ca să nu considere că îi acordăm mai multă atenție celui mic.
J.M : Care copil ți se pare mai solicitant ? De ce ?
G : Până acum o lună aș fi răspuns că incă de la inceput mi s-au părut mai solicitant cel mare pentru că cea mai mare parte a timpului și cea mai multa energie și resurse erau îndreptate către el ( să nu se plictisească, să nu rămână în urmă cu achizițiile specifice vârstei, să îi găsesc tot timpul altceva de făcut, asta în timp ce aveam grijă și de cel mic și mă ocupam și de…treburile casei ). La început a fost ușor, pentru că bebe doar mânca și dormea, sau stătea unde îl puneam. După ce a început să se rostogolească a început să devină solicitant…iar acum aș spune că cel mic este mai solicitant pentru că trebuie să stau în permanență lângă el, să nu cadă, să nu dea cu capul, sa nu se cocoațe peste tot, în locuri periculoase. Dar cred că este doar o etapă, până merge și cel mic singur, apoi chiar sper să se joace amândoi și să mai treacă panica că se lovește vreunul dintre ei. Sper să vină și momentul în care să îmi fac și eu o cafea liniștită fără stresul că o să cadă copilul 🙂
J.M : Cum faci cu adormitul amândurora la prânz și seara ?
G : Dintotdeauna cel mic adoarme in sistem sau la sân . La primul somn îl culc in timp ce îl las pe cel mare la desene ca să fie liniște, la al doilea somn nu este foarte greu pentru că cel mare doarme. Cu cel mare este ușor. El se pune in pat, își ia un plus în brațe, ii citesc o poveste și adoarme ( a durat ceva timp până am ajuns la performanta aceasta :)) ) Seara, de obicei eu îl culc pe cel mic la sân și soțul se întinde langa cel mare până adoarme sau…îi culc eu pe amândoi ( cel mare așteaptă cuminte până adoarme bebe și apoi îl iau și pe el în brațe și adoarme). Ziua dorm in camere separate, noaptea în aceeași cameră ( cel mic in pătuț, cel mare intre noi).
J.M : Te gândești la un potențial al treilea copil ?
G : Eu da 😀 , dar nu acum. Peste câțiva ani, să fie primii doi independenți, să meargă la grădiniță, să mă înțeleg altfel cu ei și să mă întorc măcar 2-3 ani in campul muncii, altfel o iau razna acasă, DAR…soțul nu mai vrea 😀
J.M : Ai vreun sfat pentru o viitoare mămică de bebe nr. 2 ?
G : Tot ce pot să îți spun este sa iei lucrurile așa cum vin. Fiecare mamă și fiecare familie are povestea ei. Important este să fii tu bine, sa reușești să te odihnesti, să mănânci. La început bebe 2 are nevoie de tine doar pentru a fi alăptat și adormit, timp în care este important să îl obișnuiești pe Filip cu el. Apoi, când o să mai crească puțin bebe, se mai schimbă lucrurile. Pe mine m-au sfătuit multi sa nu îl las pe Matei prea aproape de bebe. Eu am făcut exact invers. L-am lăsat să stea ori de câte ori voia lângă frățior. Dacă îl dădeam la o parte, atunci îl simțeam furios pe mine și pe bebe. Cred că ține de fiecare în parte cum gestionează situațiile de moment apărute. Dacă ți s-a părut greu cu un copil, sa vezi când o să ai doi, când o să privești în urmă o să ți se pară atât de ușor doar cu un copil ! Sunteți norocoși că îi aveți pe părinții tăi aproape. Eu sunt sigură că te vei descurca foarte bine in rolul de mămică de 2 copii. Ia-le le toate cu calm, așa cum vin. Este greu, dar trec toate !
J.M : Întrebare bonus : Cum e să fii mamă de 2 băieți ?
G : Să fii mamă de 2 baieti este minunat. La început îmi doream și fetița, dar acum nu mi-aș da băieții nici pentru 10 fetițe. Sunt atât de afectuosi, iubăreți și cuminți amândoi. Mă simt tare norocoasă că m-au ales pe mine sa le fiu mamă. Chiar dacă sunt băieți, nu mă gândesc că o să fie o tragedie sa am 3 băieți/ bărbați în casă. Așa cum soțul meu a fost învățat să se descurce și să face orice în casa așa o să îi învăț și eu pe ei. Totul pornește din familie.
Jurnalul unei mămici 