Acum, că urmează să îmi vină pe lume al doilea copil, încerc să mă pregătesc cât pot de bine. Mă gândesc ce am făcut bine la primul și vreau să continui și cu al doilea, ce să evit, citesc pe subiectul geloziei dintre copii și cum să o gestionezi…Dar nimic nu bate experiența reală a unei mame care a trecut deja prin asta. Așa că astăzi, Ana ( 30) este ultima din seria interviurilor mele cu mămici de 2 copii mici, de vârste apropiate ( primul interviu, cu Iulia, îl găsiți aici , iar pe cel cu Georgiana aici ).
Le-am întrebat cum se descurcă în general, cum au pregătit copilul cel mare pentru apariția frățiorului, cum gestionează conflictele dintre frați…și multe, multe altele. Mi-a plăcut la nebunie, și mi s-a părut foarte util ce a ieșit, așa că vă invit să savurați seria aceasta de interviuri, așa cum am făcut-o și eu :
Jurnalul unei mămici : Spune-ne puțin despre tine și despre copii.
Ana : Sunt Ana. Am 30 de ani si sunt mama lui R. (baietel – 4 ani si 8) si a M. (Fetita – 2 ani).
J.M : Cum ați luat hotărârea să faceți al doilea copil ?
A : Fiecare dintre noi a visat la o familie numeroasa si ne-am dorit de asemenea ca diferenta intre copii sa fie mica, sa aiba aceleasi preocupari, activitati, sa se joace impreuna.
J.M : Cum ai pregătit primul copil pentru apariția celui de-al doilea ?
A : In primul rand, am ales o intarcare blanda pentru cel mare, pentru a nu avea un soc de a-si vedea surioara la san, in locul lui. A fost pasul cel mai important. Apoi, am povestit cu el despre venirea ei, am citit carti, vorbea cu ea atingand burtica, se juca cu masinutele pe burtica mea. Au avut o legatura puternica de la bun inceput.
J.M : Cum au fost primele zile împreună (acomodarea) ?
A : Am nascut intr-o zi de duminica, la prima ora. Imediat dupa nastere am fost dusa in salon si la nici 30 de min dupa, a venit puiul de om proaspat la mine. Iar din clipa aceea am fost nedespartite. In spital, am stat 4 nopti si am incercat sa profit la maxim de zilele acelea : micuta a dormit doar pe pieptul meu, se trezea la aprox. 1,5 ore pentru alaptare. Fiindca nu am stat departe de baietel mai mult de cateva ore de la nastere pana in acel moment, mi-am dorit sa vina la spital din prima zi, cu un cadou pentru surioara. A primit si el cadou de la ea. A fost un moment tare emotionant ( neaparat sa filmati acesta prima intalnire) .
In a 5a zi am plecat spre casa, unde ne astepta R. impreuna cu mama. Am ales sa intru eu prima pe usa, fara bebelina, pentru a nu declansa gelozia lui. Micutii se stiau deja, baietelul venind zilnic la spital in vizita. Primele zile au fost linistite, acordandu-i atentie baietelului. Dar cu toate aceastea, a fost gelos, se apropia de ea, o pupa si apoi o lovea. Dupa aproximativ o luna s-au mai linistit apele. In tot acest timp l-am asigurat ca il iubim in continuare, am incercat sa ne punem in locul lui si sa il ajutam cat mai mult sa aiba o acomodare lina alaturi de noul membru al familiei.
J.M : Cum țineai copilul mare ocupat în timp ce te ocupai de cel mic ?
A : Pfu! Greu a fost! Carti, masinute, cantecele. Acestea au mers pana bebelina a facut 2 luni. Apoi deja se intorcea dupa sunete, nu voia sa mai manance si a venit momentul desenelor. Nu le recomand, dar a fost singura optiune care a functionat in cele 15 minute cat alaptam.
J.M : Ai acum/ ai avut parte de ajutor (părinți/ familie/ bonă etc) ? Asta pe lângă tatăl copiilor, despre care îmi place să cred că are un rol activ 😀
A : In prima luna dupa nastere a fost mama la noi. Apoi doar eu si sotul. Hehe. Da, este foarte implicat. Nu ca este al meu, dar a facut si face de toate. De altfel, chiar suntem o echipa buna, unul ii spala, celalalt imbraca si tot asa. Acum nu mai e cazul, baietelul este f independent, chiar si fetita de la 1 an si jumate de imbraca singura, uneori bine, alteori pe dos, dar am incurajat-o tot timpul.
Dar, da, sotul isi intra in serios in rolul de tata dupa serviciu sau in timpul liber. De altfel, nici nu puteam lua in calcul un al doilea copil fara a participa activ la cresterea primului.
J.M : Cum arată o zi obișnuită pentru voi?
A : De 1 an si jumatate, baiatul este in comunitate si astfel s-au usurat lucrurile. Cand eram acasa cu amandoi, era haos. El avea aprox. 3 ani, ea sub 6 luni. Nebunie curata!
Ziua dam startul la 6 am. Pregatim micul dejun pe repede inainte, caci baietii la 7 ies pe usa, intai la scoala si apoi sotul merge la serviciu. Dupa plecarea lor incepem ziua in forta( curatenie, mancare, plimbare daca vremea tine cu noi etc). Fetita la 11 are somnul de pranz, pana la 12:30, ora la cate baietii vin la pranz. Servim masa acasa cu totii, sotul revine la serviciu, iar noi la joaca, in casa sau afara. La ora 15 avem ragaz pentru gustare si iar joaca. La 18 este ora cinei, dus, povesti si la somn. In general, pana in ora 19 dorm amndoi. Incercam sa pastram o rutina pe cat posibil, iar cel mare are karate de 3 ori pe saptamana, asa ca nu avem timp sa ne plictisim niciunul.
J.M : A avut copilul cel mare vreo regresie, după apariția celui mic ?
A : Nu a fost ceva iesit din comun, poate doar cu renuntarea la pampers a durat mai mult sau a fost coincidenta acum ca ma gandesc.
J.M : Cum gestionezi certurile dintre frați ?
A : Pe masura ce cresc, parca si certurile se accentueaza. In general, totul pleaca de la jucarii. Dar avem o regula clara: cine a atins primul obiectul, acela se joaca. Cand termina, se poate bucura celalalt. Incercam sa nu facem diferente intre ei ( ca el este mai mic/ mare). Nu! Regula e regula si o respectam.
J.M : Cum gestionezi gelozia dintre frați ? Ce le spui?
A : Gelozie nu exista, as zice eu. Sunt tot timpul cu ei. Cand e baietelul la scoala, incerc sa petrec cu ea mult timp ( joaca, rasete) . Cand vine si el, ii acord atentia mea lui. E greu, dar nu imposibil. Incercam sa le asiguram fiecaruia partea emotionala plina, in functie de nevoile lor.
J.M : Care copil ți se pare mai solicitant ? De ce ?
A : Baietelul este mai solicitant. Purtam discutii precum adultii, explicam, argumentam. Este intr-o continua cerere de cunoastere, de nou. Are nevoie de interactiune atat fizica, dar si psihica. Mai nou are si activitati de facut acasa: citire, adunari, scaderi etc. Dar impreuna cu sotul reusim sa alimentam rezervorul fiecarui copil ☺ De altfel, la nici 5 ani face lego de 7+, uneori 9+. Plus antrenamentele de 3 ori pe saptamana la un sport de contact. Toate acestea le facem cu fetita langa noi.
J.M : Cum faci cu adormitul amândurora la prânz și seara ?
A : La inceput ii culcam pe amndoi la pranz. Ea la sân, el langa mine, tinandu-l de mana, alteori mangaiandu-l. De pe la 3 ani si jumatate a renuntat la somnul de zi si e mai usor acum. Timpul in care ea doarme, il petrec doar cu el, facand diverse activitati ( lego, masinute etc., ce vrea el) Seara tot impreuna adorm. Niciunul dintre ei nu se baga in pat fara celalalt ☺ ea la san, el in spatele meu, cu mana in parul meu. Sotul a scapat de culcat copii, ambii ma vor pe mine 😄
J.M : Te gândești la un potențial al treilea copil ?
A : Nu stim ce ne rezerva viitorul! Tindem spre da, dar dupa ce intra in comunitate si cea mica.
J.M : Ai vreun sfat pentru o viitoare mămică de bebe nr. 2 ?
A : În primul rând, să îi dedice timp primului copil. Bebelușul are nevoie doar de chestii esentiale ( lapte, schimbat pampers). Dar toddler ul are nevoie de acceptare, de asigurare ca inca e iubit chiar daca a mai aparut cineva in familie, de conectare mai exact.
In al doilea rand, nicio zi nu e la fel in primele 2-3 luni, pana se aliniaza planetele si se formeaza o rutina .
In al treilea rand, un sistem de purtare este esential ( wrap, sling pentru primele luni).
As mai adauga un singur lucru: viata in 4 nu e la fel de usoara ca-n 3, dar e de 10 ori mai frumoasa. Cand zic ca nu e usoara, imi zboara gandul la iesitul din casa cu 2 copii: sa fie mancati, schimbati amndoi, sa ai haine de extra pentru fiecare, cel mare mai are tantrumuri, cea mica vrea sa doarma fix in acel moment si lista e fara final, mereu apar lucruri noi.
Un haos plin de iubire si implinire va doresc!
Jurnalul unei mămici 