14 septembrie – 10 săptămâni

De când cu sarcina, am impresia că tot ce fac este să văd doctori. Cu obstetricianul deja mă văd mai des decât cu cunoscuţii, la care se adaugă endocrinologul, cardiologul, săptămâna asta oftalmologul…Sunt curioasă câţi o să mai bifez.

Săptămâna asta mi-a venit rândul la oftalmolog deoarece am făcut conjunctivită. Nu am avut niciodată nici un fel de probleme cu ochii, dar se pare că sistemul meu imunitar e atât de scăzut acum, încât iau orice boală de contact . Ca simptome, doar mă ustură puţin ochii, dar de arătat, arăt groaznic, treptat, ochii au devenit complet roşii, arăt foarte bolnăvicios .

Luni, când am fost la obstetrician, m-a trimis la oftalmolog, care mi-a dat să îmi pun 2 tipuri de picături, de 4 ori pe zi, timp de 10 zile (Ain’t nobody got time for that, doc! ) Mi-a recomandat şi să nu mă uit în ecrane timp de câteva zile, aşa că iată-mă şi într-un mini-concediu medical, care se leagă frumos cu ziua de 15 septembrie, care e liberă aici.

PS. Bebe e cât o prună.

8 septembrie – 9 săptămâni

Nu ştiu dacă bebeluşul meu a dormit toată perioada cât am fost în State, că s-a trezit fix când ne-am întors în Slovacia. Mi-a dat un fel de ,,Bună, sunt tot aici, să ştii!” , sub forma unor greţuri constante, de mi-era greu şi să mă ridic din pat dimineaţa…Nu ştiu dacă era poate şi combinat cu faptul că oricum şi eu şi Laur eram zăpăciţi complet din cauza diferenţei de fus, plus faptul că încă eram răcită, dar şi să mă dau jos din pat părea un efort supraomenesc…Nu mai vorbesc să lucrez!

La serviciu, şeful m-a văzut răcită şi mi-a zis să lucrez de acasă până mă simt mai bine. Slavă Domnului, că nu ştiu cum aş fi putut să stau chiar şi în fund mai mult de câteva ore. Toată săptămâna aproape am lucrat mai mult din pat, norocul meu că încă mai am perioada asta mai liberă la serviciu. Am vrut să mă duc la doctor să îmi dea concediu medical, dar se pare că în Slovacia e imposibil să te primească medicul în regim de urgenţă. Nu frate, nu contează că te-ai îmbolnăvit pe nepusă masă, te programează când are următoarea dată liberă. Adică de obicei peste vreo lună, chiar două. Ştiţi ce e cel mai trist? Că eu vorbesc de mediul privat la slovaci, că la spitalele de stat nici n-am încercat…

În fine, săptămâna asta am fost şi la analize pt endocrinolog, să vedem dacă îmi măreşte doza de Euthyrox. Eu am jumătate de tiroidă scoasă acum 4 ani, dar nu mă plâng, o ţin sub control luând tratament zilnic. Ştiam că asta va fi automat o provocare în cazul meu în perioada sarcinii, să monitorizez tiroida constant, pentru că e supusă la o presiune uriaşă.

Am vorbit cu endocrinologul meu din România de cum am rămas însărcinată, şi mi-a mărit doza la 75 mg Euthyrox zilnic (înainte luam 5 zile 50 mg, cu 2 zile 75 mg) . O lună mai târziu, adică acum, la analize a reieşit că şi cu doza asta, tot mi-au ieşit valorile TSH-ului puţin mărite, aşa că am trecut pe varianta o zi 88mg cu o zi 100 mg (ăştia au Euhty de 88 aici!), urmând să mă mai văd cu doctora peste 6 săptămâni.

PS. Bebe e cât o măslină acum.

5 septembrie – 8 săptămâni

M-am întors din vacanţa în America. Am înţeles de ce toti medicii recomandă să nu călătoreşti aşa departe în primul trimestru, a fost un chin!

În cazul meu, a fost greu nu atâta din cauza simptomelor de sarcină, cât pentru factul că am răcit. Dar mi-e evident că am răcit din cauza sarcinii, pentru că femeile însărcinate au imunitatea scăzută, că Laur, de exemplu, nu a avut nimic. Probabil am luat virusul chiar din prima zi, că doar se ştie ce focar de infecţie sunt avioanele şi aeroporturile, plus că parcă toată lumea se pusese să îmi strănute fix în faţă.

Măcar jumătate de vacanţă, primele 4 zile, cât a fost perioada de incubaţie a virusului, m-a simţit şi eu bine, că apoi…Ţine-te. În ultima zi la New York, a început să mă doară în gât foarte-foarte tare. M-am chinut groaznic pentru că nu puteam să iau nici o pastilă, nici măcar Strepsils, că tot are ingrediente active. Începând cu ziua următoare m-a mai lăsat gâtul, dar au început restul simptomelor : nas înfundat, cap înfundat de ziceai că acum îmi plesneşte, oboseală, şi îmi venea doar să zac în pat.

Doar că noi în timpul acesta aveam un program clar, cu cazări luate şi plătite la Niagara, la Washington, apoi înapoi la New York, aveam maşină închiriată, nu puteam să stăm pe loc. Aşa că chinuie-te să vizitezi, să mergi kilometri întregi pe jos, când tot ce voiam să fac de fapt era să zac în pat. Adaugă la asta şi oboseala de la sarcină , şi vă puteţi închipui cum mă simţeam : faultată pe toate părţile! Mi-era şi foarte teamă că e atât de rău încât o să am nevoie la doctor în State, dar habar nu aveam unde să mă duc, ce să fac…

Măcar, cât am fost în excursie, nu m-am simţit rău de la sarcină. Ca la comandă parcă, greţurile au încetat, aproape de tot. În sfârşit nici burta nu mă mai durea. Dar, în loc să mă bucur că măcar din punctul acesta de vedere puteam să mă bucur de vacanţă (ce ar fi fost să am şi greţuri şi să vomit, pe lângă răceală ?!), recent instalata paranoia, de când am rămas gravidă, şi-a făcut iar intrarea : Dacă l-am pierdut pe bebe, din cauza radiaţiilor pe avion, cum zicea doctorul ? Iar am început să mă gândesc că pierd sarcina (nu că m-ar fi lăsat vreodată gândul, văd fiecare zi ca pe o victorie! ). Nu mă recunosc, nu îmi amintesc vreodată să fi fost atât de anxioasă ca de când am aflat că voi deveni mamă…

PS. Bebe e cât o zmeură acum.

25 august – 7 săptămâni

Sunt fix în mijlocul perioadei care le îngrozeşte pe majoritatea femeilor, pentru că de la 6, maxim 7 săptămâni încep greţurile. Din fericire pentru mine, cel puţin până acum, nu mă afectează prea tare…Mi-e şi mie greaţă, dar dacă beau limonadă şi mânânc mere acre îmi trece, aşa că ar fi chiar ridicol să mă plâng…Plus de asta, am realizat că mi se face greaţă atunci când vine ora mesei, şi dacă mănânc, îmi trece imediat, aşa că am priceput regula : trebuie să mă forţez să mănânc, deşi pare contraintuitiv, dar la mine funcţionează. Cât despre vărsat, nu mi s-a întâmplat încă niciodată, dar asta o cam bănuiam, pentru că eu nu vărs niciodată, am un stomac foarte puternic.

Cu alte cuvinte, reuşesc să îmi continui activităţile de zi cu zi fără să dau de bănuit la birou. Cu o excepţie. OBOSEALA. Sarcina asta te trage la somn, ceva de speriat…După ce că eram eu cu somnul, acum e jale. După ce că dorm 9 ore pe seară, mă ia o oboseală după-amiaza, de cad din picioare. Norocul meu că la birou avem o cameră cu paturi, unde putem să dormim dacă suntem prea obosiţi, ori pentru o femeie însărcinată, e aur curat.
Norocul meu că luna asta e cea mai lejeră din an ca volum de muncă, partea rea în schimb e că pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul anului, aşa creşte şi volumul. But let s get there when we get there

Alt lucru care mă ajută la birou e faptul că avem birouri ajustabile, de poţi lucra şi în picioare, pentru că deja mi se umflă picioarele mai mult decât în mod normal (reţin multă apă, mereu e o diferenţă între cum arăt dimineaţa versus seara), aşa că faptul că nu stau, mă scuzaţi, în cur, 8 ore pe zi, ajută.

Cât depre pofte…Am atât pofte, cât şi adversităţi. Surpriza a fost că am început să dezvolt o adversitate pentru cafea – eu, cafegioacă înrăită! Am ajuns să beau cafea cam 4 zile din 7 – evident că nici asta nu ajută cu oboseala…
Am şi pofte, dar nu de speriat – ieri, de exemplu, Laur s-a conformat imediat, ca un drăguţ ce e el, şi m-a dus la Lidl doar că luăm crenvuştii lor Pikok, că visam la ei de câteva zile. Şi azi ne-am dus în mall după un fresh de portocale. Bine că nu sunt ciudăţenii, totuşi.

Sper să mă păstrez aşa ca stare şi în America, unde plec mâine, altfel vacanţa se anunţă puţin compromisă

PS. Bebe e cât un bobuleţ de afină acum.

15 august

Ieri a fost o zi horror. Ne-am dus la control la doctor, şi în sfârşit ne spunea de bine : că uite, că acum se vede embrionul, că îi bate şi inima deja, că totul pare normal. În schimb, la final, când îl întreb eu aşa, ca să am conştiinţa liniştită că l-am întrebat, ,,Peste 2 săptămâni plecăm în State, în vacanţă. Ceva recomandări? “, răspunsul ne-a lăsat cu gura căscată. ,,Recomandarea mea e să nu mergeţi, că puteţi să pierdeţi copilul. Nu vă garantez că va supravieţui unui zbor atât de lung. ” ,,De ce?? “, întrebăm noi nedumeriţi. ,,Din cauza radiaţiilor, am citit eu că un zbor transatlantic e echivalentul unui computer tomograf, ca şi radiaţii. “

Deci mai bine îmi ardea cineva o palmă peste faţă în momentul ăla, că tot n-ar fi durut aşa tare. Am simţit că o să cadă cerul pe noi. Probabil doctorul a văzut reacţia amandurora, că s-a grăbit să adauge ce a crezut el că e o încurajare tare mică ,,Bine, eu vă spun riscurile, dar aşa, sarcina o puteţi pierde şi fără să faceţi nimic, doar stând în pat! ” Vai, vă mulţumesc mult, e fix ceea ce vroiam să aud, hai că acum m-am mai liniştit.

Deja mă vedeam dând telefoane la compania aeriană şi la toate hotelurile unde am plătit deja, rugându-i, fără succes, bineînţeles, să ne dea căruţa de bani înapoi. Am zis totuşi să încep cu Sfântul Google. M-am apucat să caut informaţii despre zborul în timpul primului trimestru, despre riscuri. Băi, două ore, cât am căutat, nu am găsit o dată informaţia cum că radiaţiile din timpul zborului ar însemna un pericol real pentru bebe. Şi nu mă refer la site-uri obsure, mă refer la articole ştiinţifice şi la recomandări ale Asociaţiei de Obstretrică din America. De forumuri nu mai vorbesc, cu sute de exemple de femei care au zburat în primul trimestru fără probleme, cu stewardeze însărcinate care zburau zilnic şi aşa. Mi-am amintit şi de Irina, cumnata mea, care a zburat când era însărcinată în săptămâna 4 şi 7, timp de 12 ore, nu 8.5, ca mine.

Am reuşit, treptat, să ne liniştim de tot, şi să realizăm că ăsta e doctorul nostru, mai prăpăstios. Totuşi, nu pot să nu îmi pun nişte întrebări în legătură cu el. De fiecare dată când mergem la el, mai tare ne nelinişteşte, şi nefondat. Dacă ar fi după el, ar trebui să mă înconjor de o capsulă din sticlă, eventual. De exemplu, tot ieri l-am întrebat ce sport am voie să fac în sarcină (nu ,,DACĂ”…,,CE”. Citisem că activitatea moderată e foarte încuranjată, mai ales înotul). I s-a contractat un muşchi al feţei de cum am zis sport.

– Jogging ?, îl întreb .
– Mm…mai bine plimbări uşoare.
– Înot ?, continui deja puţin exasperată, cu gândul că la asta nu are ce să mai zică.
– Mda, dar doar în apă naturală.

Şi de unde p*** mătii să fac baie în apă naturală, în Bratislava, mă ?, îmi venea să îl întreb. Dar mi-am dat seama că îmi răcesc gura de pomană.

11 august

Au venit analizele, nivelul hcG-ului este normal, ieei! Luni mă mai duc la control. Azi e ziua Motanului şi a lui Mili, aşa că i-am trimis mesaj lui Mili ,,La mulţi ani din partea la toţi 5! ” A reacţionat şi Mili cu atâta entuziasm, de ziceai că e vorba de ea! Ce îmi mai place să dau veşti bune!

Seara am fost cu ai mei şi cu Laur la un restaurant de pe malul Dunării – Primi, să sărbătorim, ne-am simţit excelent.
Bebe săptămâna asta e cât o sămânţă de portocală.

9 august – 5 săptămâni

Am profitat de ziua mea ca să anunţ fetele din familie. Toate au fost mega entuziasmate…Am adus multă bucurie azi, le-am făcut eu lor un cadou, de ziua mea

Am stat puţin să mă gândesc dacă să le spun sau nu, după primul control, cu o zi în urmă, când doctorul a fost destul de rezervat. Nu că ar fi ceva în neregulă cu sarcina, dar mai mult pentru simplul fapt că ne-a spus că e foarte devreme ca să ,,înţelegem” ceva din sarcină. Mi-a făcut un control, şi analize de sânge, să vadă mai ales dacă hcG-ul, hormonul sarcinii, este la cote normale.

Seara am fost cu ai mei şi cu Laur la un restaurant italienesc din Rusovce şi am mâncat paste şi tiramisu.

4 august 2017

Au venit ai mei, ne mânca pe amândoi limba să le spunem, de nu mai puteam. Am plecat pe week-end în Cehia, şi seara, când ne-am dus la un Steakhouse să luăm cina, aşteptam prilejul să le spunem. A apărut foarte repede, că ospătăriţa a pus 5 tacâmuri la masă, la care eu repede ,,Fii atent mă Laur, ospătăriţa ştie că suntem 5 la masă! ” Ai mei au făcut ochii maaari, şi mama repede ,,Ce ?? ” , aşa că m-am întors la ea şi le-am spus ,,Sunt însărcinată! “. Iar am început să plâng, ca o bleguţă ce sunt, mama avea şi ea lacrimi în ochi, motanul era super fericit şi ne-a îmbrăţişat, bucurie mare !

Restul serii am petrecut-o repetând în 4 planurile pe care le mai făcuserăm o dată în 2, cu câteva zile în urmă : detalii logistice de tipul când ne mutăm, cum ne mutăm, cum cărăm toate alea înapoi în ţară, ne ambalasem atât de tare, încât deja aveam discuţii de genul ,,Unde să punem pătuţul copilului” .

Eu, cel puţin în sinea mea, prefer să mă abţin de la discuţii de genul, pentru că am aşa, o teamă, încă de când am aflat. De fapt, ,,o teamă” …O mie de temeri am, o mie de gânduri îmi trec prin minte! Cea mai mare teamă este legată de vreun avort spontan. Nu degeaba cuplurile aşteaptă pragul de 12 săptămâni până să dea vestea, pentru că până atunci, porţi pierde sarcina cu uşurinţă. Ba mai rău : 1 din 6 femei suferă un avort spontan! Aşa că parcă nici nu îmi vine să mă bucur prea tare, până nu ştiu ceva concret.

PS. Bebe săptămâna asta e cât o sămânţă de mac. Mic-mic!

3 august 2017

Prima căreia i-am spus, aseară, a fost prietena mea Nicoleta, pentru că mă întrebase fix cu o seară înainte dacă am veşti, la care eu îi spuneam că din păcate nu, şi că sper să nu aşteptăm prea mult. Nicoleta m-a făcut să realizez, după ce i-am dat vestea : ,,Dar ai primit cadou, de ziua ta! ”

Alor mei de abia aşteptăm să le spunem mâine, că vin la noi, să ne petrecem ziua mea şi a motanului (acela ar fi tata) împreună. La restul familiei o să le spun de ziua mea, când mă vor suna, lui Mili îi vom spune de ziua ei, pe 11, şi mamei lui Laur, tot de ziua ei, pe 16. S-a nimerit la fix!

În continuare am crampe foarte puternice şi dureroase, mai ales noaptea, dacă stau pe o parte, aşa că deja sunt cam obligată să dorm pe spate – ori pentru mine ăla nu e somn 😀 .

Mi-am instalat două aplicaţii pe telefon – Glow nurture, continuarea de la Glow – aplicaţia de ferilitate, şi What to expect, care e chiar şmecheră. Îţi spune zilnic cât e copilul tău – acum e cât un bob de mac! – şi îţi arată săptămânal un filmuleţ cu ce se întâmplă acum în sarcină, şi ce simptome probabil că ai.

Am aflat de pe aplicaţii şi că tocmai am intrat în 4 săptămâni, şi că due date ar fi 11 aprilie 2018. Ştiinţă, nu magie!

2 august 2017 , 4 săptămâni

Astăzi, eu şi Laurenţiu împlinim 6 ani de când ne-am cunoscut…Şi o zi de când am aflat că vom deveni părinţi! Ce cadou putea fi mai bun pentru aniversarea noastră ?!
Aseară, când am aflat, am plâns de fericire. M-am gândit când a fost ultima dată când am plâns de fericire, şi mi-am dat seama că s-a mai întâmplat la nunta noastră, şi înainte de asta, când m-a cerut . Câte lucruri frumoase ni s-au întâmplat în ultimii doi ani!

Mi-am dat seama şi că seara trecută a semănat foarte tare cu seara când m-a cerut, în sensul că parcă eram beţi de fericire amândoi, eram aiuriţi, parcă nu ni se mai legau gândurile coerent, nici mie, nici lui. Şi, ca şi în seara aia, deşi ne-am zis că nu ne ambalăm, am apăsat pedala de acceleraţie la maxim cu planurile. Oare când o să nasc ? Ce o să fie ? Când ne întoarcem în ţară ? Până la câte săptămâni am voie să călătoresc ? Cum o să ne mutăm noi toate lucrurile înapoi în România ?, şi multe alte derivate . Am stat în balcon şi ne-am făcut planuri de viitor, aşa cum ne-am mai făcut de atâtea ori, doar că înainte erau toate condiţionate de acel ,,CÂND / DACĂ rămân însărcinată ” . Acum în sfârşit ne puteam rezolva ecuaţiile fără necunoscute!

Suntem foarte fericiţi că ni s-a confirmat că nu avem probleme cu concepţia, pentru că vorbeam cu Laur, pentru noi doi asta ar fi fost cea mai mare pedeapsă…Eram un pic neliniştiţi, pentru că cunoaştem destule cupluri care încearcă de mult timp sau pur şi simplu nu pot avea copii.

Noi am fost super norocoşi : ne-a ieşit după doar două luni! Bine, vorba vine, ,,norocoşi “…Sunt convinsă că o pondere foarte mare a avut-o în primul rând faptul că am folosit o aplicaţie de fertilitate, de ştiam exact când sunt la ovulaţie, şi în al doilea rând vârsta noastră (27 şi 29), şi stilul de viaţă sănătos . Şi dacă mai aud vreun cuplu să spună că ,,Bebe vine când vrea el”, s-ar putea să aibă parte de mai mult decât nişte ochi rotiţi în sus. Nu e nici o magie, e ştiinţă şi atât.

Nu vroiam să fac deja un test de sarcină, pentru că trebuia să îmi vină de abia mâine, şi am tot citit că înainte de menstruaţie nu îţi ies testele pozitive, chiar dacă eşti însărcinată. Dar aşa aveam nişte dureri de burtă, care depăşiseră de mult crampele pre-menstruale, şi ca intensitate, şi ca timp, şi mi se măriseră sânii dintr-o dată, aşa că am zis să încercăm. Plus că tot aveam o poftă de ceva sărat, ceea ce e o premieră pentru Regina Neîncoronată a dulciurilor. Tocmai vorbisem la telefon cu Mili, care râdea cu mine că poate o să fiu însărcinată în excursia noastră din Turcia, şi că ori o să le mănânc ălora baclavalele, ori o să îmi fie greaţă, şi o să plâng lângă ele, că nu le pot mânca.

M-am dus să îmi fac testul, şi eram pregătită ca data trecută, să aştept vreo 10 minute, şi asta pentru ca în final să nu îmi arate decât o liniuţă. Când acolo …mi-a arătat 2 liniuţe instantaneu, nu eram pregătită pentru asta! Mili, fără să ştie ce făceam, îmi dădea mesaje în care îmi zicea ,,Successs! ” şi îmi trimitea un filmuleţ cu un bebe drăguţ.

M-am dus imediat la Laurenţiu, în sufragerie, şi i-am zis cu lacrimi în ochi, înainte să ne îmbrăţisăm : ,,Două liniuţe!! “