M-am întors din vacanţa în America. Am înţeles de ce toti medicii recomandă să nu călătoreşti aşa departe în primul trimestru, a fost un chin!
În cazul meu, a fost greu nu atâta din cauza simptomelor de sarcină, cât pentru factul că am răcit. Dar mi-e evident că am răcit din cauza sarcinii, pentru că femeile însărcinate au imunitatea scăzută, că Laur, de exemplu, nu a avut nimic. Probabil am luat virusul chiar din prima zi, că doar se ştie ce focar …de infecţie sunt avioanele şi aeroporturile, plus că parcă toată lumea se pusese să îmi strănute fix în faţă.
Măcar jumătate de vacanţă, primele 4 zile, cât a fost perioada de incubaţie a virusului, m-a simţit şi eu bine, că apoi…Ţine-te. În ultima zi la New York, a început să mă doară în gât foarte-foarte tare. M-am chinut groaznic pentru că nu puteam să iau nici o pastilă, nici măcar Strepsils, că tot are ingrediente active. Începând cu ziua următoare m-a mai lăsat gâtul, dar au început restul simptomelor : nas înfundat, cap înfundat de ziceai că acum îmi plesneşte, oboseală, şi îmi venea doar să zac în pat.
Doar că noi în timpul acesta aveam un program clar, cu cazări luate şi plătite la Niagara, la Washington, apoi înapoi la New York, aveam maşină închiriată, nu puteam să stăm pe loc. Aşa că chinuie-te să vizitezi, să mergi kilometri întregi pe jos, când tot ce voiam să fac de fapt era să zac în pat. Adaugă la asta şi oboseala de la sarcină , şi vă puteţi închipui cum mă simţeam : faultată pe toate părţile! Mi-era şi foarte teamă că e atât de rău încât o să am nevoie la doctor în State, dar habar nu aveam unde să mă duc, ce să fac…
Măcar, cât am fost în excursie, nu m-am simţit rău de la sarcină. Ca la comandă parcă, greţurile au încetat, aproape de tot. În sfârşit nici burta nu mă mai durea. Dar, în loc să mă bucur că măcar din punctul acesta de vedere puteam să mă bucur de vacanţă (ce ar fi fost să am şi greţuri şi să vomit, pe lângă răceală ?!), recent instalata paranoia, de când am rămas gravidă, şi-a făcut iar intrarea : Dacă l-am pierdut pe bebe, din cauza radiaţiilor pe avion, cum zicea doctorul ? Iar am început să mă gândesc că pierd sarcina (nu că m-ar fi lăsat vreodată gândul, văd fiecare zi ca pe o victorie! ). Nu mă recunosc, nu îmi amintesc vreodată să fi fost atât de anxioasă ca de când am aflat că voi deveni mamă…
PS. Bebe e cât o zmeură acum.
Jurnalul unei mămici 