Astăzi, eu şi Laurenţiu împlinim 6 ani de când ne-am cunoscut…Şi o zi de când am aflat că vom deveni părinţi! Ce cadou putea fi mai bun pentru aniversarea noastră ?!
Aseară, când am aflat, am plâns de fericire. M-am gândit când a fost ultima dată când am plâns de fericire, şi mi-am dat seama că s-a mai întâmplat la nunta noastră, şi înainte de asta, când m-a cerut . Câte lucruri frumoase ni s-au întâmplat în ultimii doi ani!
Mi-am dat seama şi că seara trecută a semănat foarte tare cu seara când m-a cerut, în sensul că parcă eram beţi de fericire amândoi, eram aiuriţi, parcă nu ni se mai legau gândurile coerent, nici mie, nici lui. Şi, ca şi în seara aia, deşi ne-am zis că nu ne ambalăm, am apăsat pedala de acceleraţie la maxim cu planurile. Oare când o să nasc ? Ce o să fie ? Când ne întoarcem în ţară ? Până la câte săptămâni am voie să călătoresc ? Cum o să ne mutăm noi toate lucrurile înapoi în România ?, şi multe alte derivate . Am stat în balcon şi ne-am făcut planuri de viitor, aşa cum ne-am mai făcut de atâtea ori, doar că înainte erau toate condiţionate de acel ,,CÂND / DACĂ rămân însărcinată ” . Acum în sfârşit ne puteam rezolva ecuaţiile fără necunoscute!
Suntem foarte fericiţi că ni s-a confirmat că nu avem probleme cu concepţia, pentru că vorbeam cu Laur, pentru noi doi asta ar fi fost cea mai mare pedeapsă…Eram un pic neliniştiţi, pentru că cunoaştem destule cupluri care încearcă de mult timp sau pur şi simplu nu pot avea copii.
Noi am fost super norocoşi : ne-a ieşit după doar două luni! Bine, vorba vine, ,,norocoşi “…Sunt convinsă că o pondere foarte mare a avut-o în primul rând faptul că am folosit o aplicaţie de fertilitate, de ştiam exact când sunt la ovulaţie, şi în al doilea rând vârsta noastră (27 şi 29), şi stilul de viaţă sănătos . Şi dacă mai aud vreun cuplu să spună că ,,Bebe vine când vrea el”, s-ar putea să aibă parte de mai mult decât nişte ochi rotiţi în sus. Nu e nici o magie, e ştiinţă şi atât.
Nu vroiam să fac deja un test de sarcină, pentru că trebuia să îmi vină de abia mâine, şi am tot citit că înainte de menstruaţie nu îţi ies testele pozitive, chiar dacă eşti însărcinată. Dar aşa aveam nişte dureri de burtă, care depăşiseră de mult crampele pre-menstruale, şi ca intensitate, şi ca timp, şi mi se măriseră sânii dintr-o dată, aşa că am zis să încercăm. Plus că tot aveam o poftă de ceva sărat, ceea ce e o premieră pentru Regina Neîncoronată a dulciurilor. Tocmai vorbisem la telefon cu Mili, care râdea cu mine că poate o să fiu însărcinată în excursia noastră din Turcia, şi că ori o să le mănânc ălora baclavalele, ori o să îmi fie greaţă, şi o să plâng lângă ele, că nu le pot mânca.
M-am dus să îmi fac testul, şi eram pregătită ca data trecută, să aştept vreo 10 minute, şi asta pentru ca în final să nu îmi arate decât o liniuţă. Când acolo …mi-a arătat 2 liniuţe instantaneu, nu eram pregătită pentru asta! Mili, fără să ştie ce făceam, îmi dădea mesaje în care îmi zicea ,,Successs! ” şi îmi trimitea un filmuleţ cu un bebe drăguţ.
M-am dus imediat la Laurenţiu, în sufragerie, şi i-am zis cu lacrimi în ochi, înainte să ne îmbrăţisăm : ,,Două liniuţe!! “
Jurnalul unei mămici 