15 august

Ieri a fost o zi horror. Ne-am dus la control la doctor, şi în sfârşit ne spunea de bine : că uite, că acum se vede embrionul, că îi bate şi inima deja, că totul pare normal. În schimb, la final, când îl întreb eu aşa, ca să am conştiinţa liniştită că l-am întrebat, ,,Peste 2 săptămâni plecăm în State, în vacanţă. Ceva recomandări? “, răspunsul ne-a lăsat cu gura căscată. ,,Recomandarea mea e să nu mergeţi, că puteţi să pierdeţi copilul. Nu vă garantez că va supravieţui unui zbor atât de lung. ” ,,De ce?? “, întrebăm noi nedumeriţi. ,,Din cauza radiaţiilor, am citit eu că un zbor transatlantic e echivalentul unui computer tomograf, ca şi radiaţii. “

Deci mai bine îmi ardea cineva o palmă peste faţă în momentul ăla, că tot n-ar fi durut aşa tare. Am simţit că o să cadă cerul pe noi. Probabil doctorul a văzut reacţia amandurora, că s-a grăbit să adauge ce a crezut el că e o încurajare tare mică ,,Bine, eu vă spun riscurile, dar aşa, sarcina o puteţi pierde şi fără să faceţi nimic, doar stând în pat! ” Vai, vă mulţumesc mult, e fix ceea ce vroiam să aud, hai că acum m-am mai liniştit.

Deja mă vedeam dând telefoane la compania aeriană şi la toate hotelurile unde am plătit deja, rugându-i, fără succes, bineînţeles, să ne dea căruţa de bani înapoi. Am zis totuşi să încep cu Sfântul Google. M-am apucat să caut informaţii despre zborul în timpul primului trimestru, despre riscuri. Băi, două ore, cât am căutat, nu am găsit o dată informaţia cum că radiaţiile din timpul zborului ar însemna un pericol real pentru bebe. Şi nu mă refer la site-uri obsure, mă refer la articole ştiinţifice şi la recomandări ale Asociaţiei de Obstretrică din America. De forumuri nu mai vorbesc, cu sute de exemple de femei care au zburat în primul trimestru fără probleme, cu stewardeze însărcinate care zburau zilnic şi aşa. Mi-am amintit şi de Irina, cumnata mea, care a zburat când era însărcinată în săptămâna 4 şi 7, timp de 12 ore, nu 8.5, ca mine.

Am reuşit, treptat, să ne liniştim de tot, şi să realizăm că ăsta e doctorul nostru, mai prăpăstios. Totuşi, nu pot să nu îmi pun nişte întrebări în legătură cu el. De fiecare dată când mergem la el, mai tare ne nelinişteşte, şi nefondat. Dacă ar fi după el, ar trebui să mă înconjor de o capsulă din sticlă, eventual. De exemplu, tot ieri l-am întrebat ce sport am voie să fac în sarcină (nu ,,DACĂ”…,,CE”. Citisem că activitatea moderată e foarte încuranjată, mai ales înotul). I s-a contractat un muşchi al feţei de cum am zis sport.

– Jogging ?, îl întreb .
– Mm…mai bine plimbări uşoare.
– Înot ?, continui deja puţin exasperată, cu gândul că la asta nu are ce să mai zică.
– Mda, dar doar în apă naturală.

Şi de unde p*** mătii să fac baie în apă naturală, în Bratislava, mă ?, îmi venea să îl întreb. Dar mi-am dat seama că îmi răcesc gura de pomană.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s