14 săptămâni (2)

Chiar dacă mă plângeam data trecută că nu voiam să se afle la birou aşa repede, îmi retrag cuvintele! Imediat am fost upgradată la statutul de ,,însărcinată” printre colegi, şi nu e rău deloc! De exemplu, azi, a făcut o colegă un tort trio de ciocolată GENIAL, şi cine a fost singura care a primit două bucăţi, să v-aud ?? Eeexact. 😀

Nu mă deranjează deloc să răspund aceloraşi întrebări de 5 ori pe zi ( ,,În aprilie se naşte. “/,,Nu, nu ştiu încă ce e. ” / ,, Da, vreau să nasc în România. ” / ,,O să intru în prenatal în februarie” ), îmi place să vorbesc despre sarcină.

Primii care m-au felicitat au fost, bineînţeles, cei doi proaspeţi tătici din echipa mea, am stat de vorbă o oră cu ei. A venit la mine mai întâi cazul fericit, care îmi spunea cum a fost când a născut nevasta lui (prin cezariană, fără probleme), şi cât de fain e cu copil mic în casă. Cum a plecat el, a venit cel cu cazul…mai puţin fericit, să spunem, săracul om e ca un zombie de când i s-a născut băieţelul, pentru că îi trezeşte de multe ori, iar el se încăpăţânează să doarmă cu bebelul şi nevasta.

M-au felicitat cam toţi colegii în ultimele zile, fiecare în felul lor, de la ,,Aaawww” al fetelor până la tough guy-ul echipei, care a venit la mine şi mi-a spus ,,Am auzit că ai decis să procreezi. Bravo ţie, avem nevoie de copii care să ne plătească pensia mai târziu! ”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s