Mama m-a anunţat la telefon :
– Eu nu m-am putut abţine, şi i-am luat deja bebeluşului câte ceva!
– Ce înseamnă ,, câte ceva ” ? , o întreb deja suspicioasă.
– O jumate de plasă!, îl aud pe tata pe fundal
– Nu înţeleg, ce ai reuşit să îi cumperi, de ai luat juma de plasă ?, o întreb.
– Păi, nişte body-uri, nişte maiouţe, tricouri…
– Cam ,,nişte câte ” aşa ?
– Câte 6 de fiecare!
– Şi mai ce ?, o întreb, pentru că ştiu cu cine am de-a face.
– Şi nişte jucării, hai , bine, recunosc!
– Dar, mama, nici măcar nu ştim ce e !, îi zic.
– Am luat aşa, să meargă şi la băieţel, şi la fetiţă!
Zic că ştiu cu cine am de-a face, pentru că ai mei sunt shopaholici (amândoi, da, aş spune că tata mai rău. ) . Ca să înţelegeţi si voi, odată, acum mulţi ani, când erau în concediu în străinătate, m-au pus să sun la compania aeriană cu care zburau, să îi întreb dacă au voie cu un palmier în avion ( ,,mini-palmier !” zicea mama).
În ritmul ăsta, s-ar putea să nu fiu nevoită să îi cumpăr copilului nimic.
PS. Chiar au venit cu palmierul atunci.
Jurnalul unei mămici 