Acesta este un extras din primul meu roman, ,,Vreau totul”. Extrasul anterior îl găsiți aici.
*
Interviul
– Deci, Silvana, spune-mi câte ceva despre tine, începe Vlad.
Mi-a plăcut că avea un zâmbet sincer, nu unul din acela profesionist, însă automat sau forţat. Am constatat cu surprindere că omul acesta deja îmi dădea un sentiment de bine, lucru foarte important, având în vedere că tocmai aflasem că el ar fi urmat să îmi fie superior direct.
– Am 24 de ani, vin dintr-un oraş de provincie. M-am mutat la Bucureşti atunci când am început facultatea. Anul trecut am terminat masterul, şi în aceeaşi perioadă m-am angajat pe poziţia pe care sunt acum.
– Şi de ce vrei să pleci de acolo ?
I-am spus adevărul, despre plata mică, despre ture, despre natura jobului. Apoi, după ce m-a întrebat de ce aş vrea să lucrez la Zurich Re, a început să îmi spună el mai multe despre poziţia respectivă.
– Poziţia este una de suport a Underwriterilor, de asistenţă cu toate activităţile lor. Ştii cu ce se ocupă un Underwriter ?
Mă documentasem şi despre asta, aşa că i-am spus ce ştiam, dar mi-a plăcut că Vlad chiar a ţinut să îmi explice cum stau lucrurile de fapt:
– Underwriterii sunt oamenii-cheie în companiile de reasigurări. Ei sunt, practic, rotiţa de bază a tot mecanismului acesta uriaş pe care îl presupune o companie de reasigurări, pentru că ei sunt cei care aduc afacerile, şi implicit profitul. Sunt, dacă vrei, ceea ce lumea din afara branşei înţelege în primul rând că este un broker de asigurări. Doar că brokerii, precum şi companiile de asigurări, sunt de fapt clienţii Underwriterilor . Aceştia din urmă sunt responsabili de crearea, menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu clienţii, care ne propun să preluăm o parte din risc, atunci când riscul este prea mare ca să fie suportat de o companie de asigurări, de exemplu.
– Risc? îl întreb, puţin confuză.
– În asigurări şi reasigurări, numim tot ceea ce asigurăm ,,risc”. Prin urmare, riscul este de fapt asiguratul. Asigurarea se poate face pe orice, de la una de indemnizaţie profesională, pentru un director care vrea să se asigure pentru deciziile pe care le ia, care pot impacta pozitiv, dar şi profund negativ compania pe care o conduce, până la una de proprietate. Echipa noastră se ocupă numai de partea de proprietăţi, prin urmare orice poate fi asigurat fizic. Vorbim în primul rând de clădiri, bineînţeles, dar pot fi şi parcuri auto, pârtii de schi, multe lucruri. Diferenţa dintre noi şi companiile de asigurări este scara la care asigurăm aceste proprietăţi. Toată lumea înţelege ce înseamnă să asiguri o clădire, un hotel, de exemplu. Dar, dacă vorbim de un lanţ internaţional de hoteluri, să zicem Hilton, asiguratul, în cazul acesta un colos al industriei hoteliere, cu sute, poate mii de francize în toată lumea, ştie că ar fi mai ieftin – şi mai uşor de administrat! – să negocieze cu o companie de asigurări o poliţă mare – un fel de Master policy – pentru toate hotelurile la nivel regional, sau poate chiar global. Aşa că nu mai vorbim de un hotel, ci dintr-o dată de sute, poate chiar mii de hoteluri de asigurat în aceiaşi poliţă!
Începeam să cred că exagerează. Mii de hoteluri? Să fim serioşi! Însă Vlad a continuat :
– Gândeşte-te că o companie de asigurări face rost de un portofoliu de genul acesta: vorbim de zeci, poate chiar sute de miliarde de euro! Ar fi extrem de riscant să îşi ia un angajament financiar atât de mare, dar nici nu îşi permite să refuze aşa un ,,peşte mare”, şi cu siguranţă realizează cât ar avea de câştigat din primă – ceea ce ar trebui să plătească asiguratul. Aşa că apelează la ,,back-up”: noi . Şi persoana de contact pentru asta este Underwriterul. El trebuie să înceapă, menţină şi să dezvolte relaţii cu brokerii şi companiile de asigurări, pentru ca ei să ne cedeze un procent din aceste riscuri. Tot ei sunt şi cei care se ocupă de tot ceea ce înseamnă cotaţia riscului: cât cerem pentru a prelua o parte din risc – cotaţie bazată pe diferiţi factori- , şi în ce condiţii. Şi echipa noastră este aici să îi ajute cu tot procesul acesta.
– Să înţeleg că o posibilitate de avansare de pe poziţia pentru care am aplicat este cea de Underwriter ? , îl întreb.
– Nu e imposibil, îmi răspunse Vlad zâmbind, şi de abia mai apoi aveam să îmi dau seama că şi-a ales cele mai potrivite cuvinte, când mi-a răspuns.
Apoi, mi-a luat ochii de tot cu beneficiile: bonus o dată pe an, 25 de zile de concediu, program flexibil de lucru, lucrat de acasă 5 zile pe lună, călătorit la Zurich şi Paris, unde se aflau Underwriterii cu care urma să lucrez…Cu siguranţă, ar fi fost un pas în faţă major faţă de ceea ce făceam în mod curent.
Am plecat de la interviu cu o stare de bine, şi cu o dorinţă crescută să mă accepte pe poziţia respectivă.
Jurnalul unei mămici 