Ce fericire pe papilele mele gustative, să mă prindă Crăciunul însărcinată în 6 luni! Bineînţeles că mi-am propus să fiu moderată. Bineînţeles că am eşuat lamentabil! Problema e că sunt totuşi la jumătatea sărbătorilor de iarnă, mai este şi Revelionul de trecut…Dar după, săptămâna viitoare, încep o cură detox de 3 zile, de la Juice it. 3 zile, voi bea numai sucuri proaspete de fructe şi legume, şi voi mânca supe (da, am întrebat doctorul înainte, a fost de acord ). Trebuie să compensez cumva cele DOUĂ torturi din care m-am infruptat de Crăciun, şi ouăle umplute din care am gustat (dar vă las aici o poză cu ele – cum să le rezişti ?! )
În toată frenezia asta a bunătăţilor de Sărbători, o pornire care nu poate fi decât sadică m-a făcut să mă urc pe cântar chiar în ziua de Crăciun, nici măcar dimineaţa, pe stomacul gol, ci fix seara. Bilanţul ? 7,5 kg în plus faţă de înainte de sarcină. Ce să spun, nu e rău, în continuare sunt în graficul normal cu creşterea în greutate, şi nu văd kilogramele în plus în alte locuri în afară de sâni şi burtă…
Dar burta, în schimb, a crescut considerabil. Mi s-a spus nu o dată zilele astea de către alte mame, că ele atât aveau burta la 9 luni. Măcar nu am făcut încă vergeturi pe burtă (că pe sâni, care mi s-au dublat, am făcut). Aveam o singură rochie care mă mai încăpea pe burtă acum o lună, pentru Revelion, şi astăzi, când am probat-o, am constatat că nici asta nu îmi mai vine. Noroc cu mama, care mi-a împrumutat o rochie de-a ei, şi care m-a consolat candid că ,,Şi ea tot o rochie de grase îşi va lua ” 😀
Fiind venită în ţară, în concediu, de sărbători, mi-am mai luat nişte cărţi de creştere a copilului – un ghid de alăptat, unul pentru somnul liniştit al copiilor, şi celebra Mama şi copilul, a familiei Căpraru. Am şi primit o groază de hăinuţe şi lucruri utile cadou pentru Filip, de la cumnata mea, rămase mici băieţelului ei de 1 an jumate.
Am avut şi un moment de sperietură săptămâna trecută, când am căzut pe gheaţă. A fost o căzătură foarte uşoară, m-am ridicat imediat, şi culmea, nu m-am zdruncinat absolut deloc, probabil şi pentru că, instinctual, am pus cotul înainte, şi am venit în el, atenuând şocul ( nu m-aş fi aşteptat să ajungă să îmi folosească tehnicile de la ski în timpul sarcinii! ). Dar în ziua respectivă mi s-a părut că nu se mai prea mişca bebelul, şi îmi făceam tot felul de idei…Dar nu s-a întâmplat nimic, după o zi, a revenit la loviturile lui normale.
Deh, asta înseamnă să te prindă toată iarna însărcinată …
Sărbători frumoase să aveţi în continuare!
Jurnalul unei mămici 