Astăzi am intrat în trimestrul II de sarcină, ceea ce reprezintă un motiv de sărbătorit : din acest moment, sarcina este considerată una sigură, șansele unui avort spontan scăzând dramatic!
Totodată, trimestrul II este considerat ,, luna de miere ” a sarcinii, în care, pe de o parte, dispar grețurile și oboseala din trimestrul I, și pe de alta nu ai încă burta din dotare care vine o dată cu ultimul trimestru, și care, cumulată cu kilogramele în plus, te face să te simți ( și miști) ca elefantul într-o cameră cu bibelouri.
La mine s-a aplicat, ca și la prima sarcină, regula conform căreia grețurile și stările de rău au dispărut, am chiar vreo 2 săptămâni de când mă simt bine. Atât de bine mă simt, încât mi s-a reactivat gena de ,, sweet tooth ” , uneori latentă, dar mereu acolo, totuși. Dacă sarcina trecută am fost sclava gustului acru / sărat, acum m-am dus în direcția opusă, în Candyland . Să mă vedeți numai la cumpărături ! Cum apare ceva dulce la orizont, am și întins mâna. Ochiul cere, gura salivează, creierul e redus la tăcere. Până și Filip pare să aibă mai mult discernământ ca mine, cu toate rugămințile lui pentru ,, napoitane ” și ,, păjituri ” ! Partea bună e că nu mănânc ( chiar ) tot ce cumpăr, de multe ori pofta e mare, dar până acasă, mai uit. Ce mai ajută e faptul că mănânc numai pe ascuns de Filip 😀 , ori, având în vedere că petrec majoritatea timpului cu el, nu prea pot să-mi fac de cap des . De luat, am luat 2,5 kg în primul trimestru, ceea ce e ok.
În săptămâna 12 am fost la morfologia de trimestru I, care a ieșit bine, bebe se dezvoltă normal. Nu mi-a venit să cred : dacă la controlul anterior, de la 7 săptămâni, ne uitam la un punct, acum pe ecran a apărut un făt complet format, care dădea frenetic din mâini și picioare!
Apropo de asta, săptămâna trecută i-am simțit și primele mișcări, ceea ce m-a luat prin surprindere – oare chiar poți simți mișcările copilului atât de devreme, mă gândeam ? Am căutat și am aflat că, dacă în prima sarcină acest lucru se întâmplă între săptămânile 16 și 25 de sarcină (eu am simțit încă de la 16 ), în a doua se poate întâmpla chiar din săptămâna 13, deci, voilà!
Partea interesantă e că, de când a mișcat, păi își face simțită prezența, frate!
Întrebarea pe care nu pot să nu mi-o pun este : dacă Filip a fost agitat încă din burtă, astfel încât îl porecleam Pepsi, de la frățiorul / surioara lui ce să mă aștept, că se mișcă încontinuu de la 13 săptămâni ? Oare m-am pricopsit și cu un Pepsi Max ? Eu speram, tura asta, mai la o apă plată, ceva …
Jurnalul unei mămici 