Ultimele două săptămâni au reprezentat o perioadă foarte agitată.
Am fost mult mai ocupată în prima săptămână de concediu de maternitate decât atunci când lucram full time, în primul rând din cauza tuturor aspectelor logistice care au ținut de mutarea din Slovacia, înapoi în România.
La serviciu, am pregătit actele pentru intrarea în concediul de maternitate, și primirea indemnizației, lucru care s-a dovedit a fi cu mult mai puțină bătaie de cap decât se face în România. Practic, HR-ul s-a ocupat de tot, nu a trebuit să le furnizez decât biletul de la doctorul obstetrician, cu data de intrare în concediu de maternitate, și încă un scan după Cărticica mea de gravidă din Slovacia ( un document tipic slovac, unde sunt notate toate datele sarcinii, inclusiv rezultatele analizelor), urmând să trimit scanat și Certificatul de naștere al lui bebe, după ce se va naște. Atât! Partea și mai bună este că aici (haios e că încă spun ,, aici “, referindu-mă la Bratislava, deși eu mă aflu deja în România 🙂 ) se poate sta în concediu de maternitate până împlinește copilul trei ani.
Până să plec, am fost ocupată cu a-mi lăsa totul în ordine la serviciu, cu organizarea a două petreceri de Rămas bun – una la birou, cu colegii, care mi-au făcut cadou un tort haios format din scutece, și una în oraș, cu prietenii făcuți în cei 3 ani și jumătate ai noștri ca expați. Partea care a ocupat cel mai mult timp însă a fost cea legată de făcutul bagajelor, care nu se mai terminau. Asta, plus făcut curățenie generală în apartamentul de la Bratislava, și predat apartamentul, după care a urmat drumul spre România.
Odată ajunși, altă distracție : despachetatul bagajelor la noul apartament, acomodarea, plus cumpărături pentru ce ne mai lipsea! Noroc că am avut parte de ajutorul familiei cu curățenia în apartamentul de aici, și despachetat, că oricum nu am terminat încă de tot 🙂
I-am luat și lui bebe pătuț, perne, pilotă, lenjerii de pat, și alte mărunțișuri, la care se mai adaugă încă un tur de lucruri foarte utile pe care le-am primit de la cumnatele mele ( sterilizator de biberoane, hăinuțe, cântar pentru bebeluș, etc ) . Ne pregătim încet-încet de sosirea lui Filip, căci iată, am intrat în luna a 8-a deja, nu îmi vine să cred!
Ultima oară m-am cântărit săptămâna trecută, unde am ajuns la rotunda sumă de plus 10 kilograme – și mamă, mamă, ce le simt! Obosesc și dacă urc un etaj, iar mișcările mi-au devenit din ce în ce mai greoaie, din cauza burții mari. Mi-a fost frică să mă mai urc pe cântar săptămâna asta, după ce am mâncat pizza și cremă de zahăr de ars cu cumnata mea la 10 noaptea, plus ronțăit zilele astea pricomigdale și paleuri ( nu mă judecați! În Slovacia nu se găseau! 😀 ), dar ar cam fi cazul să îmi fac curaj. Poate mâine…Dar nu mâine, că atunci fac plăcintă cu mere cu mama. Pentru că îi este EI poftă, nu mie !
One thought on “Săptămâna 32 – Noi începuturi”