Povestea mea cu alăptarea – cum am ajuns de la un început dezastruos, la alăptare exclusivă

Da, se poate! Există alăptare exclusivă și după biberon 🙂 Dar asta doar cu multă răbdare, ambiție și efort…

Însărcinată fiind, mi-am dorit în primul rând două lucruri pentru bebelușul meu : să îl nasc natural, și să îl alăptez exclusiv, și cât pot de mult. Mi-au ieșit ambele, nașterea naturală ( în ciuda faptului că a fost una dificilă) pentru că am avut o doctoră foarte bună, și alăptarea deoarece m-am informat mult și am făcut eforturi.

Ironia face că tocmai nașterea naturală a dus la un început prost în alăptare. Filip având circulară de cordon la naștere, a existat un moment de asfixie și suferință fetală în momentul nașterii, astfel că a ieșit din naștere foarte slăbit, și a trebuit să stea la terapie intensivă o săptămână. În acest timp, neonatologii nu m-au lăsat nici măcar să îl iau în brațe, darămite să încerc să îl alăptez…Eu eram foarte contrariată că nu mă lăsau măcar să încerc să îl alăptez, dar mi se tot explica faptul că bebe era foarte slăbit în urma efortului nașterii, și că trebuie luat foaaarte ușor. Am fost în schimb încurajată să mă mulg și să aduc laptele la maternitate, măcar, dacă tot mânca la biberon, să fie lapte matern.

Așa că a trebuit să mă descurc cu instalarea lactației fără bebeluș. În prima noapte, după ce am născut, m-am trezit speriată, deoarece tremuram și îmi clănțăneau dinții la propriu de frig, deși căldura era pornită în camera de spital. Mi-am pus plapuma pe mine și într-un final m-a lăsat de la sine, ca să mă trezesc, peste încă vreo două ore, leoarcă de transpirată. Alternațiile astea au durat primele câteva nopți după naștere, și m-au speriat bine, până i-am spus doctorei mele, care mi-a spus să nu mă îngrijorez, fiind simptome de instalare a lactației. Am vrut să povestesc  asta pentru viitoarele mămici care mă citesc, să fie mai în gardă decât mine 🙂

M-am muls  cu pompa electrică încă din prima zi după naștere, însă fără rezultat. Lactația s-a instalat de abia în a treia zi după naștere. Sânii erau foarte dureroși și umflați și marele meu noroc a fost că am avut-o alături pe cumnata mea, mamă la rândul ei, care mi-a arătat cum să masez sânii pentru a-i detensiona și pentru a da drumul canalelor de lapte, și cum să alternez prosoape calde și reci pe sâni, înainte și după muls, pentru a evita angorjarea prea puternică. Astfel, am reușit să trec de instalarea lactației cu bine.

Era frustrant, deoarece la început scoteam doar câteva picături de lapte, dar îi duceam lui bebe chiar și 10 ml la maternitate. Treptat însă, am început să îi duc din ce în ce mai mult, până când Filip a împlinit o săptămână, și ni l-au dat acasă, în sfârșit. Atunci l-am și pus prima dată la sân, înainte să plec din spital, în prezența unui consultant în lactație. Mi-era puțin teamă că nu va vrea să ia sânul, după o săptămână în care văzuse numai biberon, dar, spre surprinderea mea, s-a năpustit efectiv pe el, și a început să tragă cu sete. Și așa a început marea poveste de dragoste a lui Filip cu sânul!

Odată ajunsă acasă cu el, am încercat să îl pun la sân foarte des, în primul rând să compensez pentru perioada cât fusese alimentat la biberon ( să îl învăț la sân), și în al doilea rând să mă asigur că nu îi era foame. Am înțeles în primele zile de ce insistaseră totuși în maternitate să îi dea biberon, și de ce mi-au spus să nu îl forțez din prima cu sânul, deoarece, într-adevăr, cum îl puneam la sân, după ce trăgea de 2-3 ori, Filip adormea imediat. La asta se mai adăuga și faptul că de multe ori plângea la sân, pentru că nu aveam suficient lapte, îmi dădeam și eu seama când se goleau sânii.

Presiunea de a-i da lapte praf era destul de mare, venită mai ales din exterior. Femeile din familia mea mă tot îndemnau să îi dau lapte praf ( ,,Tu nu vezi că nu ai lapte ?? Te chinui și îl chinui și pe el ! “), și în plus de asta, mă frustra și pe mine teribil să îl văd că plângea la sânul (aproape) gol. Dar știam că cel mai bun stimulant pentru lactație tot bebe rămânea, așa că am insistat. Și am insistat. Și am insistat. Nu am recurs la lapte praf decât ca ultimă, ultimă instanță, când îl vedeam că nu se sătura deloc, și plângea de foame, asta însemnând cam 1-2 biberoane pe săptămână. Văzând că inițial era prea obosit să sugă mult, când mai adormea, eu dădeam fuga în camera cealaltă să mă mulg, pentru a-i da lapte matern în biberon. Astfel, după 2 săptămâni, ajunsesem să îl pun doar la sân ziua, și să îi dau 2 biberoane a câte 60 ml de lapte matern noaptea, plus, în caz de urgență, o dată sau de 2 ori pe săptămână, un biberon de lapte praf. Treptat însă, am reușit să înlocuiesc și cele 2 biberoane de noaptea cu sânul, pe măsură ce îl vedeam pe Filip că se întremează și că suge din ce în ce mai viguros.

La puțin peste o lună, am reușit să îi scot de tot laptele praf. Cum am făcut, deci ?

Am stat practic cu bebe de gât o lună întreagă. L-am pus la sân constant, chiar dacă eram obosită și nedormită, de câte ori dădea semne că ar vrea. Asta a fost partea cea mai grea.

Am decis să nu plec urechea la sfaturile din exterior . Mi le-am auzit absolut pe toate : Nu ai lapte. Ai laptele prea subțire. Ai laptele prea gras (când copilul a început să se pufoșească bine) . Nu o să pățească nimic copilul dacă îi dai și lapte praf.

Sfaturile erau de fiecare dată bine intenționate, și știu asta, însă nu încurajează o proaspătă mămică DELOC să audă, după ce că e obosită și începătoare într-ale alăptatului, că nu are lapte. Nu prea există ,, Nu am lapte “. Cu accent pe ,, nu PREA “, că știu că un procent de în jur de 10% din femei chiar nu au. Dar pentru restul, există informare, voință și soluții. Spun asta pentru că nici pe mine nu m-a dat vreodată pe dinafară laptele . Nu prea am știut ce înseamnă tricouri udate sau sâni prea plini (și în rarele dăți când mi s-a întâmplat, mi s-a întâmplat în Lidl, când eram fără sutien, hehe ) . Dar am stimulat lactația și cu metodele de mai jos.

Am băut, și beau în continuare, ceai pentru stimularea lactației. Este primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineață : ceaiul meu din fenicul, chimen și anason. În primele 3 luni am băut câte un litru zilnic, apoi câte jumătate de litru. Mă ajută cu siguranță. Mă știe toată familia deja, mă car peste tot cu sticluța mea de ceai după mine.

În plus de asta, beau multe lichide, și mănânc mult. Trebuie insistat cu lichidele, deoarece organismul pierde multă apă prin alăptat, așa că, pentru a alăpta în continuare, trebuiesc ,, refăcute rezervele ” . Totodată, alăptatul solicită corpului circa 500 calorii în plus, lucru pe care l-am resimțit din plin printr-o poftă de mâncare incredibilă. În prima lună chiar mă trezeam noaptea să mănânc !!

Am încercat să dorm cât mai mult, deoarece somnul duce la secreția prolactinei, principalul hormon care stimulează lactația. Lucru greu de realizat, bineînțeles, dar  am renunțat la tot ce am putut renunța, pentru chiar și 30 minute de somn în plus.

Am încercat să nu mă stresez, deoarece stresul și emoțiile negative reduc lactația. Parcă îl și aud pe soțul meu : ,, Nu te stresa iubito, că nu o să mai ai lapte!  ” Ce-i drept, e greu să rămâi zen în una din cele mai stresante perioade din viață, și anume primele luni cu un bebeluș, dar cred cu tărie că avem puterea de a alege cum ne raportăm la ce ni se întâmplă.

Un alt aspect important a ținut de informare. În primele două luni după naștere, am stat numai cu Ghidul alăptării, de Jack Newman, după mine. Am tot citit despre atașarea corectă, creșterea lactației, și probleme în alăptare. Pe lângă asta, nu cred că a rămas mamă dintre cunoștințele mele care au alăptat, pe care să nu o fi întrebat-o despre tips & tricks. Nimic nu bate practica!

Cu toate astea, tot am avut perioade când a scăzut lactația. Atunci am recurs la pastile pentru creșterea lactației, pe bază de plante. Eu am folosit Galafor forte, și m-a ajutat.

Și, nu în ultimul rând, aș vrea să menționez aspectul legat de disponibilitatea față de copil. De când am născut, de 5 luni, am ieșit rar din casă, și atunci am fost numai pe fugă, deoarece Bebetto al meu cerea des lapte, și e foarte rău de foame. Cu alte cuvinte, trebuie să fiu acolo, lângă el, aproape mereu, cu sânul pe tavă 😀 E un sacrificiu, dacă ești genul de persoană care era învățată cu ieșiri dese la terase, la cinema, etc, dar beneficiile alăptării sunt incontestabile.

Și aș vrea să vorbesc într-un alt articol fix despre ce beneficii a avut alăptatul pentru mine, personal, deoarece este un subiect amplu, și deja m-am lungit.

Full disclaimer : acest articol a fost întrerupt de două alăptări ! 🙂